10 lucruri pe care le-am învățat de la tata

Poate e de la Sărbătorile abia încheiate, poate e de la faptul că mi-e tare dor de el… Nu ştiu. Cert e că azi, mi-am adus aminte de tata şi de câteva lucruri legate de el care mi-au rămas in minte şi suflet şi îi mulţumesc pentru ele.

Astfel, iată 10 lucruri pe care le-am învăţat de tata de care mi-am adus aminte acum, la ceva mai mult de 5 ani de când nu mai e:

• „după o cană de ceai fierbinte, bea şi o cană de apă!” Noi îi spuneam apa de rigoare. În unele seri, mâncam o felie sau două de pâine cu brânză şi beam câte o cană de ceai. Toţi 4: eu, cu frate-miu si cu ai mei. Era o tradiţie la noi în familie, un ritual. Iar după o cană fierbinte de ceai, băgam şi o cană de apă rece
• seara de film (sâmbata sau duminica) era una specială mai ales datorită seminţelor coapte pe care le făcea tata în tavă, la cuptor. Nu am mâncat seminţe mai bune ca cele făcute de tata. Ne aştepta cu seminţele şi cu cornetele din ziar pentru coji. Cu cornetele era o întreagă artă. Fiecare avea câte unul. Cam asta se întâmplă şi la noi în familie acum, la modul că eu sunt cel care face cornetele 🙂
• „niciodată să nu zici că ai terminat de strănutat!” Mai ales că el, atunci când se apuca de strănutat, nu se mai termina, iar eu – ghici ce – l-am moştenit şi în treaba asta. „Mai am de 15 ori de strănutat şi gata,’ spunea aproape de fiecare dată 🙂 La fel fac şi eu 🙂
• Două expresii pe care tata le folosea adesea: „ţi s-a făcut de pâine cu vin la ochi?” cu care ne mai tempera din năzbâtii pe noi, pe mine si pe frate-miu (pentru cine nu înţelege această expresie, s-ar traduce liber cu „vrei să-ţi unflu un ochi?”) şi „ai scuipat la furcă”, adică „ai chef de vorbă,” vorbă spusă, probabil, în unele momente când avea şi el nevoie de un pic de linişte
• „poartă şi tu un maiou, mai ales pe sub cămaşă,” îmi zicea militarul din el. Dar câtă dreptate avea. Da, se lipeşte altfel un maieu de corp şi te scuteşte de altele (mai nasoale) la bătrâneţe. Si da, mai ales pe sub cămaşă. Dacă transpiri, măcar nu se vede, maioul absoarbe înainte să ajunga la cămaşă. Si tot la capitolul ăsta, tot el m-a învăţăt să port mereu o căciulă atunci când este frig, chiar dacă eu mă simţeam tânăr şi nelinistit. „O să-mi mulţumeşti la bătrâneţe,” îmi spunea. Da, mulţumesc! Iar ai avut dreptate, tată
• să nu uit că el mi-a fost instructor de condus, el m-a învăţat să conduc, deşi nu era de meserie, iar legat de condus mi-a spus o chestie pe care continui să o aplic şi azi: „Fereşte-i tu pe proşti, nu te baza că te feresc ei pe tine!” True, mai ales la cum se circulă azi în Bucureşti…
• el m-a învăţăt cum e şi cu grătarul, iar una dintre vorbele pe care le spunea atunci când încercam să pornesc un foc (de grătar) şi nu prea îmi reuşea era: „Nu prea ai pupat ţiganca, nu?” 🙂
• deşi m-a învăţat (ne-a învăţat) cum să punem murături, îndeletnicirea asta e printre puţinele pe care nu le fac. Nu cred că îmi vor ieşi vreodată murăturile cum îi ieşeau lui. Şi poate că ăsta e un motiv în plus să ne amintim de el, toamna când venea la noi, an de an şi ne lăsa cu borcanele pline pentru toată iarna
• şi dacă tot am amintit de Sărbători, copil fiind, ştiam că vin Sărbătorile pentru că mirosea a portocale, pe care el le aducea acasă. Şi vorbesc de perioada când credeam în Moş Gerilă, adică înainte de ’89
• răbdarea, cred că de la tata am învăţat-o. Multă lume îmi spune că sunt un om răbdător, la care eu le zic: „Dacă eu sunt un om răbdător, atunci nu l-aţi cunoscut pe tata…” Minuţios în tot ce făcea si foarte calm, făcea toate lucrurile cu mare răbdare. Şi le făcea bine.

Te salut, tată!