Legea supermarketurilor și cele 3 mari capcane ale acesteia

După ce s-a renunţat la inepţia cu închiderea supermarketurilor în week-end – Ungaria a avut supermarketurile închise în week-end timp de un an dar s-a renunţat la această decizie la presiunea opiniei publice – celebra Lege 321  (Legea supermarketurilor) şi modificările aduse acesteia îşi continuă nestingherită drumul către adoptare, într-o formă care va dezavantaja profund comercianţii, va duce la pierzanie sute de producători mici şi va scoate şi mai mulţi bani din buzunarul consumatorului.

E inutil să menţionăm că totul are un iz electoral, acum înainte de alegerile locale, pentru că se vede de pe Lună treaba asta, însă nu vreau să pun accent pe latura politică, că nu e punctul meu forte şi oricum mă scârbeşte profund, ci pe latura comercială şi cea de producţie locală, fără să uit de consumator.

Menită să protejeze – chipurile – producţia locală, Legea Supermarketurilor nu face altceva decât să înnăsprească condiţiile de desfacere pentru micii producători, să le pună beţe în roate, să aducă o mulţime de elemente neclare şi interpretabile, semn că nu doar că a fost făcută pe genunchi, în mare viteză, ci că dă dovadă crasă de neinţelegere a fenomenului comercial. Fix asta se întâmplă când nişte mari „specialişti” în agricultură fac legi pentru comerţ şi economie, în general.

Capcana nr 1 – creşterea importurilor

Legea 321 sau Legea Supermarketurilor prevede că marile magazine vor fi obligate să se aprovizioneze de la aceşti producători şi să aibă la raft o proporţie de 51% de produse 100% româneşti, prin intermediul lanţului scurt de aprovizionare („lanţ de aprovizionare care implică un număr limitat de operatori economici angajaţi în activităţi de cooperare şi de dezvoltare economică locală, precum şi relaţii geografice şi sociale strânse între producători, procesatori şi consumatori, conform Legii 321).

Asta înseamnă că Legea Supermarketurilor va permite aprovizionarea pe lanţul scurt inclusiv pe filiere apropiate geografic precum Bulgaria, Ungaria, Polonia etc ce va duce la creşterea importurilor, în defavoarea micilor producători români. De ce? Pentru că bulgarii, ungurii sau polonezii sunt mai bine organizaţi, în asociaţii de mici producători, au depozite mari, livrează marfă sortată, calibrată, baxată şi paletată, spre deosebire de ai noştri care vin cu Dacia papuc cu câte 300 de kg de ceva (legume&fructe).

Aşa că, dăm o lege să-i protejăm pe micii producători care nu au capacitate de producţie, nici capacitate comercială şi nici logistică să susţină un parteneriat cu marile reţele de magazine dar, de fapt, îi îngropăm cu noi importuri.

Capcana nr 2 – distrugerea producătorilor mici

Legea Supermarketurilor are şi o prevedere nouă potrivit căreia termenul de plată la produsele fresh nu poate fi mai mare de 7 zile (Termenul de plată al comerciantului către furnizor pentru produsele contractate şi livrate se stabileşte prin negocierea contractului, fără ca termenul de plată să depăşească 30 de zile calendaristice. (2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) produsele alimentare proaspete la care termenul de plată nu poate fi mai mare de 7 zile calendaristice).

Ştiţi ce înseamnă asta, dacă se va implementa exact aşa? Este imposibil pentru un retailer să aibă un asemenea termen de plată în lucrul cu furnizorii mici care ajung să factureze către marile magazine şi după 2 săptămâni din lipsă de sisteme informatice sau din cauza diferenţelor la livrare (cantitate, conformitate sau preţ agreate).

Efectul major pe care foarte puţini îl văd este că, în aceste condiţii, retailerii vor lucra doar cu marii furnizori care au deja sistemele informatice integrate cu cele ale retailerilor (cand un furnizor din acesta emite factura, deja aceasta se regăseşte în sistemul retailerului), în detrimentul a sute şi mii de mici furnizori (producători locali) ce nu îşi permit integrarea din cauza costurilor foarte mari. Mai departe aceşte sute sau mii de companii mici vor ajunge să dispară, cea mai mare cifră din afacerea lor fiind realizată cu marile magazine. End of story!

Atunci te întrebi din nou: cine are interesul să revenim la un comerţ oriental şi nefiscalizat, în pieţe pline de speculanţi, cu produse de o calitate îndoielnică şi preţuri majorate? Unde e spiritul de concurenţă, unde e piaţa liberă şi dreptul consumatorului de a alege?

Capcana nr 3 – creşterea preţurilor 

Ei, şi am ajuns si la săracul consumator care şi-o va fura şi el, în cele din urmă. Unul dintre beneficiile aduse de scăderea TVA-ului, petrecută acum un an de zile, a fost că a înteţit concurenţa pe piaţa produselor fresh, mai ales în categoria legume & fructe, rezultatul fiind preţuri mai mici la legume & fructe şi în pieţele ago alimentare dar şi în supermarketuri.

Cine a câştigat? Consumatorul. Cine a pierdut la capitolul ăsta? Comerciantul din pieţele agro alimentare. Nu a pierdut pentru că, în general, categoria asta de comercianţi lucrează nefiscalizat, dar a câştigat mai puţin sau nu a mai putut specula. De pierdut pierde retailerul pentru că marjele sunt infime sau negative dar e o chestiune asumată din punct de vedere comercial, fiind o categorie de sacrificiu.

Aşadar, cu această lege, dintr-o dată, se va dubla sau chiar tripla cererea de produse 100% româneşti, în contextul unei producţii care nu poate să crească peste noapte – pentru o creştere ar fi nevoie de structuri de producţie care se dezvoltă în ani de zile, nicidecum în câteva săptămâni sau luni – deci în contextul unei oferte mici, atunci, în mod inevitabil, preţul ar creşte.

Efect garantat: migrarea consumatorilor către o piaţă nefiscalizată

Mai departe, dacă preţul produselor româneşti va creşte, vor fi favorizaţi câţiva producători mari care sunt deja într-o capacitate de producţie şi vor fi defavorizaţi consumatorii care vor fi nevoiţi să cumpere la un preţ mai mare, iar în cele din urmă se va produce migrarea dintr-o piaţă fiscalizată (retailul modern) către una nefiscalizată (pieţele agro alimentare).

De ce? Pentru că restricţia Legii 321 este aplicată numai retailului modern si nu comercianţilor mai mici (n.r:, conform Legii 321 „…Fac excepţie comercianţii care realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active total de până la două milioane de euro, echivalent în lei.).

Cu alte cuvinte, cine vrea sa vândă în piaţa agro alimentară, nu are niciun fel de restricţie, indiferent că vinde produse româneşti sau de import. La fel pentru micii comercianţi. Nici aceştia nu au niciun fel de restricţie. Dar noi ce facem? Îi omorâm pe marii retaileri, că ei sunt vinovaţi pentru tot.

Deci, primul impact estimat va fi creşterea preţului la produsele româneşti, produsele din import vor deveni mult mai competitive, iar consumatorii care începuseră să cumpere mai mult din supermarketuri faţă de pieţe, pe fondul preţurilor mai competitive, odată cu scăderea TVA-ului la produse alimentare, vor migra înapoi înspre pieţe pentru produse mai ieftine.

Se va migra, practic, dintr-o piaţă fiscalizată, către una nefiscalizată. Cine are interesul susţinerii unei pieţe nefiscalizate? La pachet cu aceeleaşi întrebări, puse obsesiv: unde e spiritul de concurenţă, unde e piaţa liberă şi dreptul consumatorului de a alege?