Câteva considerații scurte de la Social Media For Parents

Deşi am stat doar la două treimi din Social Media For Parents, evenimentul de ieri dedicat părinţilor activi în mediul online, am tras câteva scurte concluzii:

– am o nişă bună – family stuff – prea puţin exploatată de catre alţi bloggeri, iar asta e bine pentru familia mea, să zic aşa 🙂 Abundenţă de bloguri de mame, că de, ele scriu mai mult despre pruncii lor şi e penurie de blogguri de tată. Aşa că, zic din nou: stau bine.

– cam în aceeaşi notă dar reversul medaliei: „mamele au devenit un target interesant pentru branduri şi pentru companii” (Oana Bulexa). Păi, şi taţii nu? 😀

– când faci ceea ce îţi place şi scrii cu pasiune despre aceste lucruri, nu ai cum să dai greş

– legat de cât de mult pot avea cei mici acces la tehnologie, internet sunt pentru libertate dar libertate cu explicaţii, cu transparenţă. Cu cât îngrădeşti unui copil să facă unele lucruri, cu atât va dori mai mult să le facă. Treaba cu fructul oprit. Ana mea era înnebunită sa aibă laptopul ei. Nu l-a avut chiar imediat dar l-a avut. După ce l-a avut ce credeţi că s-a întâmplat? Nu l-a mai deschis de vreo câteva luni bune. E acolo, e al ei, dar nu-l foloseşte foarte mult. Întră pe laptopul meu sau al lui mami.

– tot de ieri, de la eveniment, pe acelaşi subiect. Parintele, către copil: „Dacă ai văzut un film nou sau ai jucat un joc nou, spune-mi şi mie despre ce e vorba? Povesteşte-mi un pic, te rog!” (Veronica Dogaru). Îţi va povesti nonşalant despre ce a văzut sau se va codi şi atunci ambii îşi dau seama că e o problemă. Ca părinte, poţi continua cu: „Cu mine poti discuta deschis despre orice. Hai să vorbim!” Iar problema se poate rezolva.

– Apropos de a fi atenţi cu ceea ce scoatem pe gură în preajma copiilor noştri, Urania Cremene, pe care am aşteptat-o cu mare interes să vorbească ieri – am văzut-o anul trecut la acelaşi eveniment, pentru prima oară şi mi-a plăcut teribil – ne-a spus o poantă foarte sugestivă:

Într-o curte, mami cu tati spălau şi curaţau maşina, iar cel mic, de vreo 3-4 ani, se hârjonea printre ei, prin toată maşina. La un moment dat, în hârjoneala lui, a lovit cu fundul claxonul şi a claxonat. La care cel mic exclamă: „Opa, m-am aşezat pe Pizda Mă-tii! ” Sunt inutile alte comentarii :))

Tot legat de chestiunea cu să avem grijă cu limbajul şi cu comportamentul nostru în preajma copiilor, pentru că suntem nişte maimuţe – asta suntem, nu e o suparare – iar ei copiază tot la noi, Urania are o sugestie interesanta pentru părinţi: „Gândeşte cu voce tare! Nu ţine doar pentru tine! Implică-i pe cei mici”,  Mai apoi, acelaşi lucru vor face şi cei mici: vor gândi cu voce tare şi lucrurile vor fi sub control.

– „Gestionarea emoţiilor nu este despre a pune capac, a le ascunde, ci despre a le scoate afară, inside-out, într-un mod eficient.” (Urania Cremene). Cine a văzut excelentul film Inside-Out (Întors pe dos) înţelege perfect ce a vrut să spună Urania.

Cam atât. Să ne vedem sanătoşi la urmatoarea ediţie!