Un vis împlinit: am ajuns pe stadionul San Siro din Milano

Vă spuneam aici că am avut o săptămână trecută de mare senzaţie, un 2 în 1 memorabil cu work & fun la Milano. Unul dintre obiectivele de vizitat din Milano a fost, desigur, San Siro sau Stadio Giuseppe Meazza, stadionul plin de istorie împărţit de două echipe la fel de pline de istorie, AC Milan şi Internationale Milano.

Până la stadion, am avut surpriza să experimentăm metroul fără conductor de pe noua linie mov (M5), inaugurată doar cu câteva săptămâni în urmă. De fapt, nu toate staţiile erau deschise pentru ca nu era finalizate. Aveam să întâlnim un peron închis, în care accesul în tren se făcea după ce se deschideau uşile peronului, apoi uşile trenului, pentru siguranţă. Garniturile de tren erau nou-nouţe.

Şi dacă tot e mov linia de metrou, merge şi nişte advertising cu Milka, nu?

Ei, stadionul…

E mare, e impunător, e grandios. A fost reconstruit între 1988 si 1990 special pentru Copa Del Mundo Italia ’90, primul campionat mondial de fotbal liber şi pentru România. Îmi aduc aminte perfect acel campionat, deşi aveam 17 ani. Remember imnul campionatului, interpretat de Bennato & Gianna Nannini – Un’estate italiana? Unul dintre cele mai îndrăgite imnuri ever.

Revenind la stadion, in ’90, la campionatul mondial, mi se părea un OZN, o construcţie îndrăzneaţă. Ei bine, cam aceeaşi senzaţie am avut-o şi acum vizitându-l. E drept că, între timp, s-au mai făcut zeci de stadioane cu arhitecturi mult mai moderne şi mai îndrăzneţe dar San Siro are farmecul său, parcă nu vrea să îmbătrânească.

Stadionul are toate tribunele complet acoperite şi are o capacitate de 85.700 de locuri.

Turul stadionului plus vizita la muzeul comun al lui Milan şi Inter e 17 euro de persoană. Vizita începe cu cele două vestiare, cel al lui Milan, cu scaune Recaro, mult mai stilizat şi mai modern, iar apoi cel al lui Inter, decupat parcă din anii ’60, cu bănci din piatră, în contrast flagrant cu cel al lui Milan. De ce?

După vizita la vestiare, urmează accesul pe stadion, la firul ierbii, cum se spune, după ce ai străbătut tunelul prin care au trecut atâţia mari fotbalişti de-a lungul vremii. Eh, ce senzaţie…Odată ajunşi sus, pe iarbă, îţi dai seama de măreţia stadionului. Doar îmi închipui ce senzaţie ai, ca fotbalist, când un astfel de stadion plin scandează numele tău.

Stadionul se pregătea la ora vizitei noastre pentru un mare meci, cel dintre Inter şi Juventus, proaspăta finalistă a UEFA Champions Leaque. Un bilet la meci pleaca de la 25 de euro, în zona orange, cea mai bună zonă pentru San Siro să vezi un astfel de meci. Mă mânca un pic să vin a doua zi la acest mare meci, programat la ora locală 18.00 dar aveam să continui vizita la MIlano. Poate alta dată.

După accesul pe iarbă, am intrat în tribune, iar cuvintele sunt sărace pentru a descrie priveliştea şi atmosfera, aşa că las pozele să vorbească:

După turul stadionului poţi intra în magazinul San Siro Store, dacă te ţine portofelul – am văzut nişte scoruri pe acolo care m-au cam îndoit – iar apoi a urmat vizita la muzeul comun Milan şi Inter. Acolo se regăsesc cele mai importante momente ale celor două echipe milaneze: poze cu jocuri celebre, tricouri originale ale unor jucători legendari, unele dintre ele semnate, caricaturi, cupe, medalii, mingi oficiale, statuiete cu jucători ai celor două echipe şi multe altele. Nu e un muzeu mare dar e încărcat cu amintiri.

La plecare nu prea mă mai puteam dezlipi de imaginea stadionului San Siro. Rămâne o amintire memorabilă. Dacă o să ajung şi pe stadioanele Nou Camp din Barcelona şi Alianz Arena din Munchen, aş putea spune că n-am trăit degeaba 🙂

Fotografii realizate cu camera foto compactă Canon Power ShotG7x şi iPhone6 Plus.