Teatrul Masca ne invită la un alt fel de teatru – Cafe Teatru

Ieri am făcut cunoştinţă, pentru prima dată, cu conceptul de Cafe-Teatru, o experienţă inedită pusă în scenă de către minunaţii prieteni de la Teatrul Masca, în nou amenajata sală Jaques Lecoq, la avanpremiera piesei Parapanghelos.

Conceptul presupune un spaţiu de spectacol de dimensiuni mai mici, cu doar 44 de locuri, dispuse în amfiteatru înalt, deci cu o foarte bună vizibilitate a scenei şi cu măsuţe pentru fiecare 2 persoane unde îţi poti aşeza o cafea, un ceai sau un suc, comandate şi aduse înaintea începerii spectacolului (ultima comandă se ia cu 5 minute înainte de începerea spectacolului şi nu se fumează). O bautură răcoritoare este inclusă în preţul biletului.

Scena noii săli este mai mult decât generoasă; este plasată foarte aproape de spectatori şi creează, cumva, un spaţiu intim, cu o „linie de demarcaţie” aproape invizibilă între actori şi spectatori, o apropiere aş spune specifică Teatrului Masca, unde actorii sunt obişnuiţi să joace printre spectatori şi uneori să-i implice şi în piesă. Ceea ce s-a întâmplat şi aseară.

Dacă la toate acestea adăugam acustica deosebită a sălii şi jocul spectaculos al luminilor, poate reuşiţi un pic să vă imaginaţi calitatea unui astfel de spectacol.

Parapanghelos

Într-un aşa decor, noua piesă propusă de Teatrul Masca – Parapanghelos – un cabaret savuros, plin de cântec şi de dans, realizat după „Cânticilele comice” ale lui Vasile Alecsandri, a fost alegerea perfectă. Actori au fost 9 studenţi în anul 2 la Teatru, o echipă tânără formată din 8 fete şi un băiat, o echipă sudată care îşi face practica la Teatrul Masca de un an de zile, practic cea mai nouă generaţie Masca.

Prestaţia tinerilor actori a fost una lâudabilă, ţinând cont de faptul că, într-un cabaret „personajele se schimbă extrem de rapid – un actor trebuie să fie capabil să treacă, într-o fractiune de secundă, de la un personaj la altul, iar mijloacele de expresie trebuie să fie mai vizibile”, după cum spunea chiar Maestrul Mălaimare, aseară, înainte de începerea spectacolului. Prin debutul de aseară, am putea spune că studenţii au devenit actori profesionişti.

Monologul comic, travestiul, apanaje ale unor actori mult mai experimentaţi, alături de dans şi cântec sunt câteva dintre ingredientele piesei Parapanghelos care fac din spectacol unul foarte antrenant, dar şi agreabil.

Piesa satirizează capacitatea fără limite a românului de a-şi plânge de milă, singur sau în grup, cautând cu insistenţă vina în altă parte şi mai puţin în propria persoană, textele scrise în anul 1840 de către Vasile Alecsandri fiind mai actuale decât s-ar crede, de parcă ar fi fost scrise azi.

Pe de altă parte, am urmărit mimica Maestrului Mihai Mălaimare din timpul piesei care cânta sau spunea rolul odată cu elevii săi de pe scenă. E un spectacol în sine să stai şi să-l urmareşti. Apropiaţii Teatrului Masca ştiu despre ce vorbesc.

Piesa Parapanghelos îşi continuă reprezentaţiile azi, de la ora 19.00, pe 13, 15, 26 februarie şi aşa mai departe, dar programul complet al Teatrului Masca îl gasiti aici.

Parapanghelos – Distribuţie şi realizatori.