Terapie prin râs și bere cu DreamTeamRO

Aşa de mult mă bucur că am reuşit să ne pornim din nou, noi ăştia din DreamTeamRO, în călătoriile care ne-au apropiat atât de mult în ultimii 5 ani de zile. Trecuse cam un an şi nouă luni de la ultima deplasare în formula asta şi ne era cam dor de alta. Aşa că, am plecat.

Mulţi nu înţeleg ce facem noi, pe unde plecăm şi de ce plecăm şi nu înţeleg foarte multe nici după ce le povestesc. „Oameni în toată firea, aţi luat-o razna…Bun, ok, mergeţi în oraşul cutare doar să vă întâlniţi cu bloggerii de acolo? Atâţia kilometri? Voi n-aveţi treabă?” Ei bine, da, ăsta e pretextul, să ne întâlnim cu bloggerii, dar ştiţi cum e: nu contează foarte mult care e destinaţia, ci contează călătoria, în sine. Căci dacă ar pune cineva o cameră ascunsă, să vadă ce se întâmplă în timpul călătoriei, poate ar înţelege câte ceva din frământările noastre. Dar nu garantez nici aşa.

Dar nu e musai să se înţeleagă foarte multe. Inside joke-urile sigur nu vor aduce nicio expresie pe faţa cuiva, iar de povestit anumite faze ar fi ca şi cum ai vrea să povesteşti un film cu Charlie Chaplin. Trebuie să-l vezi. Oricum, deplasările în formula asta sunt adevărate terapii prin râs. Nu au cum să dăuneze. Dimpotrivă.

Şi de data asta, poate mai mult ca oricând, am stat mai mult în maşină, făcând în trei zile vreo 1.200 de kilometri, într-un roadtrip Bucureşti – Suceava, apoi Suceava – Gura Humorului – Vatra Dornei – Tg Mureş, Tg Mureş – Bistriţa (drum făcut doar de Make) şi Tg Mureş – Bucureşti, în plină zi de alegeri prezidenţiale.

Programul ni l-a făcut tovarăşul Make, iar noi ne-am conformat cuminţi.

Dacă tot era aproape gata (restaurată) Cetatea de Scaun a Moldovei de la Suceava, am trecut un pic pe la Nea Fănică Babanu, să-l salutăm. Nu l-am găsit acasă dar i-am vizitat reşedinţa pe îndelete, întrebându-ne în care dintre încăperi dormea domnitorul. Am ajuns la concluzia că nu prea stătea pe acasă, pentru că îl solicitau turcii cam mult. În rest, dormea şi el pe unde îl lua somnul 🙂

Serios vorbind, Cetatea Suceava arată excepţional. Voila:

Nu se putea să nu mergem la concertul lui Make:

În timpul concertului :)))) Make, să ne ierţi! Chinezu e de vină, că ne-a făcut poza asta:

 

Eh, şi apoi am luat-o spre Gura Humorului şi Vatra Dornei, un fel de „Bucovina, bat-o vina” că frumoasă mai e:

Pe drum s-a consumat oarece cantitate de afinată, ridicată din Gura Humorului, de la prietenul Sorin Poclitaru, iar consecinţele le-a suportat doar Vlad, care era pe altă lungime de undă, evident, pentru că el conducea. De câte ori a vrut să oprească maşina să poată râde şi el din toată inima…dar nu l-am lăsat. Aveam un program de respectat, ce naiba 😀

Cristi ăla mic, ne-a suportat cu stoicism, ba chiar am constat că a băut mai mult ca noi, singurel, în spate, la clasa a 3-a. Evident, ca de fiecare dată, Nicu a dat tonul la năzbâtii pentru care nu o să-l iertăm niciodată. Să-ţi fie ruşine, om serios ce eşti! 🙂

Şi iată-ne la Tg Mureş:

Ne-am întors către Bucureşti chiar în duminica cu alegerile prezidenţiale – turul doi – şi ne gândeam că ne poate opri oricând poliţia să ne întrebe dacă nu cumva facem turism electoral 🙂 Noi eram cu ale noastre, făceam ccea ce se cheamă turism de refacere prin râs şi bere (şi afinată, pe alocuri).

Nebuni mai sunteţi. Fir’aţi ai dracu’ de simpatici!

Mulțumiri gazdelor de la Continental Hotels, cei care ne-au cazat la Suceava şi Tg Mureş. Pozele de sus sunt realizate cu camera foto compactă Sony HX60.

P.S. Deja am pus la cale următoarea noastră deplasare, de la începutul anului viitor 😀