Ce-i cu pauza asta pe blog, măi frate?

Da, chiar aşa…

Mă numesc Claudiu şi nu am mai scris pe blog de…5 zile. De ce? Păi, am fost prins într-o aventură care a durat vreo trei zile şi jumătate, iar procesul de refacere  – cu somn şi pauză de bere – a durat o altă zi şi jumătate.

Aşa că, iată-mă din nou aici, după povestea frumoasă numită Social Media Summer Camp, despre care vă anunţam săptămâna trecută. De când am venit din tabără, unde nu am dormit legat cât dorm într-o noapte obişnuită, am un ghem în stomac şi o stare de-asta de părere de rău că s-a terminat, combinată cu o satisfacţie pe care încerc să o explic aici, acum.

Mă bucur şi mulţumesc că am întâlnit oameni deschişi şi creativi, mai deschişi decât o prevede eticheta unei întâlniri oficiale între un brand şi o agenţie, între o agenţie şi un blogger sau între un brand şi un blogger, motiv pentru care toată lumea a lăsat garda jos şi a fost dispusă să-l asculte pe celălalt.

Plecând de la vorba lui Gabriel de la TMI: „Avem două urechi şi o gură. Recomandarea e să le folosim exact în această proporţie”, am încercat să înţeleg cum lucrează agenţiile, de ce e bine, uneori, să lucrezi direct cu brandurile, cum procedează alţi bloggeri, în relaţia lor cu cei de mai sus, am empatizat cu rolul de tampon – între bloggeri şi companii – al agenţiilor şi am construit o imagine cu ce aşteptări au, în general, companiile şi agenţiile de la bloggeri.

Ca o concluzie din punctul de vedere al unui blogger, mersul bun şi eficienţa acestui triunghi BAC (Bloggeri – Agenţii – Companii) stă în faptul că nu trebuie să aştept ca anumite branduri sau agenţii să mă descopere, pentru că e cam greu să se întâmple asta, ci să merg eu către acestea şi să le propun proiecte sau acţiuni concrete, abordare de pe urma căruia toată lumea are doar de câştigat.

În acest fel, aş putea să spun că tabăra mi-a întărit aşteptarea potrivit căreia dacă eşti bine intenţionat şi îţi stăpâneşti bine nişa şi comunitatea, poţi să te îndrepţi cu curaj către agenţii şi branduri unde vei găsi deschiderea necesară, lucru pe care îl recomand celor care mai cred că plouă cu campanii dar nu stau ei sub norul potrivit. Ploaia trebuie provocată.

Oricum ar fi, ieşiţi de după calculator! În offline. Acolo se întâmplă lucruri care pot fi transpuse cu mare uşurinţă în online. Poveştile se construiec întotdeauna în offline.

Lăsând la oparte „scoarţa”, revin la gluma cu care am răspuns la întrebarea de la începutul taberii: „De ce ai venit în tabără? Ce crezi că vei obţine?” şi anume că „Am venit să beau bere şi să mă dau cu Renaul Twizy”. Ei bine, bere am băut – Oooo, My Gad cât am băut – m-am dat şi cu electrica Twizy, ba chiar am plecat acasă şi cu o miniatură, spre norocul meu.

Uite aşa am bifat tot ce era de bifat la Pârâul Rece şi mă înscriu, încă de pe acum, la ediţia de iarnă a taberii organizată de către Revista BIZ, dar până atunci ne vedem cu toată gaşca joi, la…Usturoi. Filmul Usturoi.

Am pus o tonă de poze aici, aici, aici, aici şi aici, mulţumită prietenului meu fidel Sony HX300.