O scurtă drumeție prin pădurea Roșu

Stau de şapte ani în Roşu dar abia azi am ajuns în pădurea Roşu. Am traversat-o, într-o drumeţie de vreo oră, o oră şi jumătate şi zăboveam mai mult dacă nu ne alergau vreo câteva miliarde de ţânţari. Apoi, de ce să ne ducem nu ştiu câţi kilometri pe la nu ştiu ce pădure când a avem pe asta mică lângă noi, care e chiar mişto?

Afară din pădure era foarte cald. În pădure era bine ca temperatură dar era imposibil să stai într-un loc, că năpădeau zburătoarele pe tine. Trebuia să te mişti în continuu.

Evident că am dat şi peste grataragii, care deşi făceau focul la marginea pădurii, făceau totuşi focul în pădure, ignorând panourile în care scria negru pe alb că e interzis. Am dat şi peste o echipă de filmare, chiar în inima pădurii. Trăgeau cadre pentru un film cu copii. Ne-am scuzat că le-am întrerupt filmarea şi am trecut mai departe.

Apoi am trecut şi pe la lacul Morii doar cât să-l salutăm. Căldura ne-a trimis repede acasă. Da, se pare că a venit vara.

Am făcut şi câteva poze cu camera foto compactă Sony HX300: