Câteva concluzii după finalul emisiunilor de talente

Cele două emisiuni de talente, Românii au Talent şi România Dansează, şi-au consumat, la finalul săptămânii trecute, ultimul act. Am zis să trag câteva concluzii personale, în condiţiile în care, în acest an, le-am urmărit pe ambele cap-coadă.

În ambele am avut – cândva – emoţii, la prima ediţie a show-ului Românii au Talent, iar anul trecut la prima ediţie a show-ului România Dansează, cu trupa Anei de dans, Dance World. De atunci mi se trage atracţia pentru cele două show-uri. Poate şi pentru că am putut fi oarecum în interiorul celor două „uzine” de făcut bani, al PRO-ului şi al Antenei. Asta sunt, nu vă faceţi iluzii…

Ca remember, copiii de la Dance World nu au trecut în semifinalelele de la Românii au Talent, acum 3 ani, după preselecţii (nici nu au apărut la TV), anul trecut s-au oprit în semifinale la România Dansează, cu trupa mică, iar anul acesta, cu trupa mare, nu au trecut în semifinale dar au fost daţi la TV, când au făcut un super show.

Iată câteva concluzii după sezonul 4 Românii au Talent şi Sezonul 2 România Dansează:

– ambele au primit sânge proaspăt moldovenesc autentic, după ce, anul acesta, s-a permis înscrierea concurenţilor din Republica Moldova ceea ce – fie vorba între noi – a ridicat foarte mult nivelul show-urilor, mai ales când a fost vorba de cântat şi de dansat. Trebuie să recunoaştem că moldovenii au talent! În ambele finale au fost prezente câte 4 acte din Republica Moldova, Românii au Talent fiind câştigat chiar de către moldovenii de la Brio Sonores.

– Sezonul acesta de România Dansează a fost cu câteva clase peste cel de anul trecut. Cred că o grămadă de dansatori talentaţi au stat cuminţi, la cutie în primul an, să vadă ce se întâmplă. În finala de aseară puteam să dau, liniştit, drept câştigători cel puţin şase, adică jumătate, dintre numere finaliste. Au fost buni, chiar foarte buni.

– La Românii au Talent s-a mai diminuat băşcălia, făcându-şi loc talentul, calitatea.

– Bendeac a fost o pierdere pentru show-ul România Dansează. O fi el slobod la gură dar are cultură (cu de toate), iar judecata sa asupra numerelor era mult mai competentă pe partea de show decât a lui Connect-R. De multe ori Connect-R a fost pe lângă şi nu i-am înţeles argumentările. E părerea mea, desigur.

– Bună mişcare la România Dansează cu duelurile din semifinale. A crescut calitatea artistică a actelor.

– În altă ordine de idei – lucru valabil pentru ambele show-uri – poate să stea talentul în cap şi în coadă, dacă producătorul nu vrea, atunci nu are nicio şansă. Asta vă spun din interior, nu neapărat ca urmare a celor două finale din sezonul ăsta. Şi invers: dacă producătorul a pus ochii pe cineva, care îi asigură show = audienţă = încasări $$, atunci pe acela îl sprijină cu toate forţele. Şi nu e de condamnat. E business. Exemplu: uitaţi de ce show au beneficiat nişte tenori în finala de la Românii au Talent, sprijin pe care nu l-au avut ceilalţi, cel puţin nu la fel de vizibil. Şi gândiţi-vă cât de puţin a fost pus în valoare Andrei Cerbu (duet cu Patoi, sonorizare sub aşteptări etc).

– Încă nu înţeleg ce caută la un show gen România Dansează dansatori profesionişti care îşi câştigă existenţa din dans. Anul trecut au intrat în finală dansatorii lui Connect-R, 1-st Class, iar anul acesta Cosmin Soare, ca să dau doar două exemple. Poate pentru awareness? Dacă tot e un concurs de talente, nu prea au ce căuta profesioniştii. Greşesc?

– la România Dansează a câştigat tot o trupă, semn că individualităţile mai au de aşteptat. Poate la anul?

– Căştigătorii pe care îi vedeam eu:

La Românii au Talent Andrei Cerbu, iar la România Dansează Marcel Conţulescu. După mine, astea sunt cele două talente pure la care aş plăti oricând bilet să îi urmăresc.

Ne vedem la anul, în preselecţii care sunt – de departe – cele mai spectaculoase etape ale celor două show-uri!