Amintiri din viitor

Cade curentul in sat. La noi nu. Lumea iese pe strada si intreaba vecinii: „Tu ai curent? Dar tu?” Ies si eu pe strada si sunt intrebat acelasi lucru, desi se vede clar lumina din casa noasta. Raspund: „Eu am” si arunc un zambet tamp, plin de satisfactie.

Aproape ca imi vine sa urlu de bucurie, nu pentru ca semenii mei sunt in intuneric – doamne fereste – ci pentru ca acum ceva timp am decis sa nu mai fiu sluga lui ENEL si sa ma deconectez de la reteaua lor de energie electrica. Ups, stai, ca mai intai m-au deconectat ei si m-au lasat in intuneric mai multe saptamani, fara nicio remuscare si fara ca eu sa am vreo vina. Apoi am decis eu sa divortez de ei. Pai, pana cand o viata-amara?

Acum ma bucur ca bate vantul si ma bucur cand soarele straluceste cu putere pentru ca am instalat un sistem hibrid verde, format din panouri fotovoltaice si o mica eoliana.

Acum depind doar de vant si soare, nu de un Mamut precum ENEL. Daca soarele nu e generos, atunci sigur bate vantul, iar daca nu bate vantul, atunci sigur arde soarele. Ma simt precum un velier cu panzele umflate, pe mare si care navigheaza cu viteza cea mai mare.

– Hei, tati, tati, trezeste-te! Vreau si eu lumina in camera mea! Imi pui si mie lumina in camera mea? Ma ridic buimac din pat, ma uit pe geam si vad ca toata lumea are casele luminate, doar la noi e intuneric. Fusese doar un vis…

Dar daca sunt, totusi, niste amintiri din viitor?