Dragilor, aici, azi, s-a întâmplat o minune!

Pentru mine, povestea #construim a început la Cupa Bloggerilor la Fotbal, acum aproape două săptămâni, unde am jucat în echipa #construim, gest care a adus o mică contribuţie bănească pentru cauza #construim.

#construim este un proiect al bloggerilor care s-au alăturat pentru al treilea an consecutiv proiectului Habitat for Humanity, o mişcare non-profit ce construieşte şi reabilitează locuinţe pentru familii defavorizate din întreaga lume.

În acest an, în care am participat pentru prima oară la acest proiect, am avut de izolat termic noua Casă de Cultură şi noul grup sanitar al şcolii şi de renovat dispensarul, toate din localitatea Vizureşti, judeţul Dâmboviţa, un loc uitat, parcă, de către autorităţi, un loc izolat de lume. Toate acestea într-o singură zi, alături de alţi voluntari, bloggeri sau nu.

Casa de Cultură este, de fapt, o Căsuţă de Cultură dar important este că există, începând de azi. Vechiul grup sanitar (e mult spus grup sanitar) al Şcolii din Vizureşti era sub limita omenească de utilizare, iar Sanepidul urma să închidă singura şcoală din sat dacă acesta nu era reabilitat. De azi, copiii şi cadrele didactice ai şcolii din Vizureşti au un adevărat grup sanitar, construit de la zero, pe două niveluri, izolat şi dotat corespunzător.

Deasemenea, reabilitarea micii clădiri a dispensarului va permite celor doi medici din sat să nu mai consulte din casă în casă sau prin alte locuri necorespunzătoare, ci să îşi desfăşoare activitatea în condiţii civilizate.

Dacă vă spun că iniţiativa acestor trei mini proiecte foarte importante pentru comunitatea Vizureşti este a Magdei, nimeni altcineva decât îngrijitoarea Scolii Vizureşti (cu voia ei, îi putem spune femeia de serviciu), o mână de om, cu 8 copii acasă, care s-a zbătut şi a obţinut sprijinul Habitat for Humanity, o să mă credeţi? Magda a crezut în idee şi a fost consecventă cu planul ei. Uitându-mă azi cum se finaliza proiectul ei şi o auzeam spunându-ne: „Dragilor, aici, azi, s-a întâmplat o minune!”, pot doar să îmi dau pălăria jos şi să îi spun: „Respect!” (Magda e în ultima poză de mai jos, înconjurată de copii).

Pesonal, am ajutat la izolarea termică a Casei de Cultură, cu vată minerală bazaltică, în cea mai mare parte a timpului ocupându-mă cu aplicarea adezivului termic pe plăcile de vată minerală. O experienţă foarte inedită. Aş putea să spun că am mai învăţat o meserie 🙂

M-am simţit bine azi! Simt o oarecare oboseală dar e o oboseală din aia specială, cu satisfacţie inclusă. Mă simt împlinit. Chiar am adus o contribuţie azi, o contribuţie adusă unor copii care vor învăţa în condiţii normale începând de azi.

Alte poze.