Seriozitatea e o pasăre rară

Seriozitatea în ziua de azi e o pasăre rară. Rareori te poţi baza pe cineva şi pe cuvântul lui. Deşi am început să trec foarte uşor peste dezamăgirea furnizată de o persoană din asta neserioasă (asta nu e tocmai bine dar ce folos atâta inimă rea?) şi am început să-mi iau măsurile necesare, mi se mai întâmplă încă să mi-o iau în freză.

Nu ştiu dar cred că în locul unui refuz politicos, unii preferă să o dea de gard şi să ocolească răspunsul. Preferă să o ia prin arătură şi să abereze scenarii SF, în loc să recunoască deschis că nu intră in aria lor de atribuţii sau de expertiză. Cât costă un simplu „nu se poate”, urmat sau nu de o explicaţie? E mai cinstit aşa. Plus că nu mai implică pierdere de timp. Pentru nimeni.

Mai mult imi jigneşti ego-ul dacă o dai preţios de gard sau eviţi un răspuns direct, în încercarea ta de a mă proteja. Nu mai bine îmi spui verde în faţă: „nu ţi se potriveşte”, sau „nu eşti relevant”, sau „conducerea nu a fost de acord” etc? Mai bine îţi recunoşti greşeala, cât nu e prea târziu.

Cu atât mai mult cu cât reprezinţi un brand care – fie vorba între noi – dacă ar şti cum procedezi şi care e politica ta îndoielnică de comunicare, şi-ar pune mari semne de întrebare de cum ai aterizat în grădina lui. Dar măcar acum ştim pe ce poziţii lucrăm.

Deocamdată nu dau nume şi ştiu că în felul ăsta e doar frecţie la un picior de lemn dar măcar m-am descărcat şi o să-l recitesc de fiecare dată când mă încred în cineva. Au început să se înmulţească ăştia care îşi dau singuri la picioare. Păcat. Întotdeauna omul sfinţeşte locul.