Îmi pun expertiza mea de grataragiu la bătaie

În zăpadă, în pădure, pe malul apei, pe ploaie, pe vânt sau pe vreme bună, pe cărămizi, la groapă, la munte, la mare, cu cărbuni, fără cărbuni grătarul şi-a făcut mereu datoria. N-a lipsit din nicio călătorie. Fie că l-am cărat după mine, alături de alte ciaune şi tigăi, mai ales când mergeam cu cortul, fie că mi-am ales destinaţia de vacanţă în funcţie de răspunsul la întrebarea: „aveţi sau nu grătar în dotare?”

Când mi-am luat casă cu curte, inainte să fac ceva amenajări interioare (totul era la glet şi şapă) şi înainte să-mi pun gard, am construit un foişor cu…grătar, evident. După ce a fost gata foişorul şi l-am acoperit, să nu mă plouă, iar gratarul era gata şi el, am demarat şi lucrările de amenajare. Toate la vremea lor 😀

Ieri am văzut strigătul de disperare al lui Chinezu, că n-are cu cine face un grătar si cu cine bea o bere rece duminica asta, 20 mai, de la ora 13.30, la Campionatul Național de Grătar, din Parcul Tineretului şi m-am decis să-i dau o mână de ajutor şi să-l consiliez într-ale gratăritului. O da şi el o bere, acolo 🙂

Numai de la un profesionist poţi învăţa, dragă Cristi. Meseria se fură. Aşa că, Domnu’ Chinezu, îmi pun la bătaie expertiza mea de grataragiu cu ştate vechi. Vine băiatuuuu!

Dacă vreţi să participaţi, vă spune nea Chinezu aici cum să procedaţi.