Copiii nu au bariere

Cu cât ştim mai mult, cu atât avem tendinţa să analizăm mai mult. Cu cât adunăm experienţă şi informaţie, cu atât ne punem singuri bariere. „Dar eu nu pot să fac asta” Dar – de altfel – nici nu încercăm. Nu putem şi gata!

Concluzia asta a plecat de la postul lui Ştefan despre perseverenţa lui Filip care mi-a adus aminte de uşurinţa cu care Ana mea reuşeşte să facă ce îşi propune (atunci când vrea cu adevărat), indiferent cât de imposibil ar părea.

Copiii nu au atâtea prejudecăţi, nu-şi pun atâtea bariere şi nu renunţă aşa de uşor. E o încăpăţânare copilărească. Specifică lor. Chiar asta e. Unii dintre noi, ăştia maturi, nu o mai avem. Ăsta e motivul pentru care încercăm să nu alterăm acest spirit la copii noştri, odată cu trecerea anilor. Câteodată reuşim, câteodată nu.

Later Edit: Dacă tot vorbim despre consecvenţă, poftim consecvenţă:

httpv://youtu.be/6lL1juFmLWY