Un altfel de tricou personalizat

Îmi amintesc de ecografiile cu Ana, când era în burtică şi apoi cu Sara. Eu nu înţelegeam nimic din ce se mişca pe acolo. „-Uite o mânuţă!”…”-Unde, că eu n-o văd?” „Uite ce făţucă are…” Eu nu vedeam nimic. Am primit si poze, am primit şi filmări. Le-am pus acasă, am pus stop cadru, le-am studiat dar nu distingeam mare lucru.

„E băiat! Ba nu…e fată!” Fată să fie! De două ori 🙂

Mă mulţumeam să le simt picioruşele cum loveau în pântec, lipit fiind cu urechea de burtica mamii. Aşa ceva e unic. Mai ales la Ana. Dădea cu picioarele într-un mare fel. Probabil că încă de pe atunci s-a apucat de dans. Sara a fost mai liniştită…în burtică, că afară urma să fie un adevărat taifun 😀

Între timp, probabil că tehnologia a mai avansat, iar ecografele sunt mai performante. Iată ce giumbuşlucuri se pot face în ziua de azi:

httpv://youtu.be/hxB72KRgSXQ