Eu nu pot să fiu ca tine

„Dar eu nu pot să fiu ca tine. Tu eşti entuziast şi transmiţi lucrul ăsta. Eu am o grămadă de probleme la care mă gândesc mereu. Nu pot face lucrul ăsta”.

Aşa îmi spunea un prieten zilele trecute, căruia i-am răspuns: „Oare dacă ne întâlnim peste câteva luni, crezi că va fi alta situaţia ta? Oare vei fi rezolvat problemele de care tot aminteşti? Sau vei fi în acelaşi loc, cu aceleaşi probleme, în aceeaşi imposibilitate de a lua o decizie bună pentru tine? Dacă iei azi decizia potrivită, peste câteva luni crezi că vei schimba ceva din situaţia ta actuală?

Dacă tu nu faci nimic acum, cu siguranţă că peste câteva luni vei spune acelaşi lucru: că nu poţi, că încă nu e momentul, că o să te mai gândeşti…Şi, din păcate, cercul vicios nu se va sfârşi niciodată pentru tine „.

Nici eu n-am fost aşa. A trebuit să pierd pe cineva drag şi să mă trezesc la realitate. A trebuit să mă dau cu capul de toţi pereţii ca să iau o decizie, acum câteva luni bune de zile, iar acum sunt altfel. Sunt pe drumul cel bun. Am apucat pe drumul pe care îl caut demult. Nu ştiam cum arată dar eram sigur că există.

Bine că m-am trezit la aproape 40 de ani. Mai bine mai târziu decât niciodată.

„Mersul într-o nouă direcţie te ajută să găseşti caşcavalul” (Cine mi-a furat caşcavalul – Spencer Johnson)