Cizmulițele

Aproape în fiecare seară, la culcare, le pun fetelor o poveste audio de pe www.gradinapovestilor.ro, un site cu poveşti şi povestioare pentru copii. Reţetă garantată pentru culcat copiii. Te ia somnul imediat. Mai ales pe mine 🙂

Una dintre preferatele lor e povestea „Cizmuliţele”. Nu ştiu dacă o ştiţi dar nouă ne place foarte mult. Iat-o:

Un copil, la gradiniţă, încearca să-şi încalţe cizmuliţele. Pentru că nu se descurca, a cerut ajutor educatoarei. Cu tot trasul şi împinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum să intre. Pănă când a reuşit totuşi să îl încalţe, educatoarei i-au apărut broboane de transpiraţie pe frunte.

De aceea aproape că i-au dat lacrimile când copilul i-a zis: „Doamna, dar sunt puse invers…” Într-adevar, erau pe picior greşit… Nu a fost cu nimic mai uşor să îi scoată cizmuliţele decât să i le pună, totuşi a reuşit să işi păstreze calmul până când iar cizmuliţele erau încălţate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta aşa cum trebuia. Însă atunci băieţelul a zis: „Cizmuliţele astea nu sunt ale mele!!”

În loc să strige la el: „De ce nu mi-ai spus??”, educatoarea şi-a muscat buza şi încă o dată s-a chinuit să îl descalţe. Când s-a terminat chinul descălţatului, băieţelul i-a spus: „Sunt cizmuliţele fratelui meu. Mama mi-a zis să le încalţ pe astea azi.”

Acum ea nu mai ştia ce să facă… Să plângă sau să râdă? A reuşit totuşi să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmuliţele. Când, în sfârşit, l-a încalţat, înainte de a-l trimite afară la joaca, l-a intrebat: „Şi acum, unde iţi sunt mănuşile? Trebuie să ţi le pun în mâini ca să poţi pleca afară!”

Răspunsul?

–„Le-am băgat în cizmuliţe ca să nu le pierd…” 😀