Ce afacere am eu de fapt?

În anul 1974, fondatorul companiei McDonald’s, Ray Kroc, a fost rugat să vorbească la un curs MBA din cadrul unei universităţi din Statele Unite. După o conferinţă extrem de serioasă şi inspiratoare, s-a făcut o pauză, iar studenţii l-au invitat pe Ray să meargă la barul lor preferat şi să bea o bere. Ray, foarte amabil, a acceptat.

„Ce afacere am eu de fapt?”, a întrebat Ray de îndată ce toată lumea a avut câte un pahar de bere în mână. Toată lumea a început să râdă, crezând că Roy doar glumeşte. N-a răspuns nimeni, aşa că Ray a întrebat din nou: „Ce afacere credeţi voi că am eu?”

Studenţii au râs iar şi în sfârşit unul mai curajos a zis: „Ray, crezi că există cineva pe lumea asta care să nu ştie că ai o afacere cu hamburgheri?” Ray a jubilat. „Am bănuit eu că asta o să spuneţi”. A făcut o pauză apoi a adăugat: „Doamnelor şi domnilor, nu mă ocup de hamburgheri, ci de proprietăţi imibiliare.”

Ray a explicat apoi pe îndelete punctul său de vedere. În planul de afaceri al companiei, Ray ştia că principala preocupare era vânzarea francizelor de hamburgheri, dar nicio clipă nu scăpa din vedere locul ocupat de aceste francize. El ştia că proprietăţile imobiliare sunt factorul cel mai important în reuşita fiecărei francize în parte. Practic, persoana care cumpără franciza plăteşte în acelaşi timp terenul unde este amplasată, care aparţine companiei lui Ray.

În prezent McDonald’s este cel mai important proprietar imobiliar din lume, având un teren chiar mai întins decât Biserica Catolică şi deţine cele mai importante intersecţii sau colţuri de stradă din America dar şi din alte locuri din lume.

Povestea de mai sus este una reală şi am „cules-o” din cartea lui Kyiosaki „Tată bogat. Tată Sărac” Ştiaţi acest lucru? Dacă da, atunci cu siguranţă v-aţi gândit câte alte asemenea afaceri mai sunt în lumea asta…

Revenind cu picioarele pe pământ şi trăgând nişte concluzii după povestea de mai sus, putem spune că problemele financiare sunt adesea rezultatul direct al faptului că oamenii muncesc o viaţă întreagă pentru altcineva. La sfărşit, cei mai mulţi nu se vor alege cu nimic de pe urma muncii lor.

Dar chiar şi aşa, angajat fiind, nu te opreşte nimeni să-ţi iniţiezi şi să-ţi construieşti propria afacere. Domeniul, tipul şi dimensiunea afacerii nu are relevanţă, atâta timp cât eşti dispus să investeşti ceva resurse (timp şi bani, cel mai adesea), să ai un plan şi să fii determinat să-l pui în aplicare. Nici măcar nu trebuie să inventezi roata. Sunt foarte multe variante. Trebuie doar să le vezi.