Cum aș putea face să-mi permit asta?

După cum spuneam în acest articol, e greu pentru majoritatea dintre noi să ne depăşim condiţia deşi dorinţa de schimbare nu a omorât încă pe nimeni. Cum ar fi să vrei să devii un om liber, independent din punct de vedere financiar? Cum ar fi să ieşi din „cursa şobolanului”, acea capcană pe care ne-o întind angajatorii, statul şi băncile?

Educaţia financiară nu o primim în şcoală, acolo unde suntem îndemnaţi să învăţăm bine, să luăm note mari, pentru a ne găsi o slujbă bună, să avem cu ce face un credit pentru o casă, casă pe care să o plătim o viaţă întreagă. Într-o lume în care e încurajat consumul şi nu economiile, educaţia financiară se deprinde, se învaţă practic şi – cel mai important –  se face iniţial la nivel mental. Foarte puţini dintre noi suntem pregătiţi pentru aşa ceva. E un proces dificil dar cu siguranţă merită parcurs.

Niciodată nu-i prea târziu să faci o schimbare! Eu am făcut-o la 37-38 de ani, iar ceea ce mă linişteşte acum este că pentru copiii mei nu va fi nevoie de o schimbare atât de mare. Ei vor creşte şi se vor educa altfel. Vor avea altă şansă.

„Nu-mi pot permite asta! ” versus  „Cum aş putea face să-mi permit asta?” O afirmaţie versus o întrebare. Una te lasă de izbelişte, alta te obligă să gândeşti.

Şi? Soluţii avem? DA! Cu siguranţă sunt soluţii pentru cine îşi doreşte mai mult, deşi foarte des aud răspunsul „Aaaa…Nu-mi pot permite asta!” rostit sub diferite forme: „Nu am timp”, „Nu pot”, „Nu am cu ce”, „Nu am bani”, „Câştig puţin”, „Nu e pentru mine, nu mi se potriveşte” sau „Nu e momentul…poate peste câteva luni”. Si ţi-ai limitat toate orizonturile. Eşti la adăpost dar eşti foarte departe de a realiza ceva pentru tine.

Alternativa „Cum aş putea face să-mi permit asta?” e parcă altceva, nu? Arată ca o provocare. Unii se blochează la ce resurse trebuie să investească (de cele mai multe ori este vorba despre timp şi bani), iar alţii văd deja benefiicile şi îşi pun mintea la contribuţie să găsească o soluţie pentru a face rost de aceste resurse. It’s all about priorities! Always.

Primii preferă să rămână prizonierii propriului job sau propriului business, muncind din greu pe o nimica toată şi făcându-şi iluzii că au o slujbă sigură, iar ceilalţi nu capitulează şi îşi depăşesc condiţia.

Dovedeşte-ţi competenţa atât în contabilitate cât şi în investiţii (două dintre materiile foarte dificile care nu prea se predau în şcoli) şi riscă! Ei, da. Şi despre riscuri e vorba. Credeţi că cine a devenit independent din punct de vedere financiar (ca să nu folosesc termenul „s-a imbogăţit”), nu a riscat nimic? Unii au riscat totul. Oportunităţi sunt la tot pasul dar trebuie să vrei să le vezi. Trebuie să renunţi la ceva. Întotdeauna.

„A fi lefter e o situaţie temporară, a fi sărac e o situaţie veşnică” – Robert Kiyosaki – „Tată bogat, Tată sărac”