Lecție de civilizație

Un român plecat în Suedia lucra la fabrica de autoturisme Volvo. Locuia într-un oraş situat la câteva zeci de kilometri de locul de muncă. La început nu avea maşină, motiv pentru care un coleg de-al său care locuia în apropiere, îl lua în fiecare dimineaţă din faţa casei şi mergeau împreună la serviciu.

Parcarea fabricii era foarte lungă, iar în capătul ei se afla poarta de intrare, acolo pe unde fiecare angajat intra şi îşi trecea cartela de acces în incinta fabricii.

În fiecare dimineaţă ei ajungeau cam cu jumătate de oră înainte de începerea programului de lucru şi parcau exact la începutul parcării, parcurgând pe jos până la intrare cam 10 minute. Parcarea la ora aceea era mai mult goală, populându-se pe măsură ce se apropia ora de începere a lucrului.

În prima dimineaţă omul nostru s-a mirat un pic, a doua zi colegul a procedat la fel şi tot aşa, iar nedumerirea omului nostru creştea în fiecare zi însă nu îndrăznea să-l întrebe nimic.

Că plecau mai devreme, să ajungă la timp la servici şi astfel să evite eventuala aglomeraţie din trafic, putea înţelege dar de ce parca colegul în capătul celălalt al parcării goale, străbătând minute bune prin frig până la intrare, nu putea să-şi explice.

Într-o zi şi-a luat inima în dinţi şi şi-a întrebat colegul: „Auzi, de ce parchezi tu aici, aşa de departe de poartă, să mergem atât de mult pe jos, şi nu parchezi mai aproape, unde am văzut în fiecare dimineaţă că sunt locuri?” La care colegul îi răspunde pe un ton foarte serios: „Parchez aici pentru că noi avem suficient timp să ajungem la lucru dar altcineva care mai are doar câteva minute la dispoziţie, ar putea parca mai aproape de intrare şi astfel ar ajunge şi el la timp”.

Lecţie de civilizaţie. Lecţie de disciplină. Probabil de-asta unii sunt cu zeci de ani în faţa noastră.