Și-a ars propriile corăbii

Cu mult timp în urmă un mare războinic a ajuns într-o situaţie crucială şi a fost nevoit să ia o decizie care i-a asigurat succesul pe câmpul de luptă. El trebuia să lupte cu un inamic puternic care avea o armată mai mare decât a lui.

Şi-a urcat soldaţii în corăbii, a navigat până în ţara inamicului, a debarcat soldaţii şi echipamentul şi, după aceea, a dat ordin ca toate corăbiile cu care veniseră să fie arse. Adresându-se oamenilor săi, înainte de bătălie, le-a spus: „Uitaţi-vă cum pier în fum aceste corăbii. Acest lucru înseamnă că nu putem părăsi aceste meleaguri în viaţă decât dacă vom câştiga! Nu există altă cale – câştigăm sau murim!”

Şi au câştigat.

Povestea este din cartea „De la idee la bani”, de Napoleon Hill şi scoate în evidenţă un lucru foarte important:  orice persoană care îşi doreşte succesul, indiferent de domeniu, trebuie să-şi ardă propriile corăbii şi să renunţe la toate căile de retragere.

Rupe cercul vicios în care trăieşti şi ia decizia potrivită! Până nu vei face asta într-un mod abrupt, nu vei avea succes. Scuze precum „nu am timp”, „nu pot” sau „mi-e frică” nu sunt suficient de bune. Pe primele două le-am demontat aici. Să ne ocupăm şi de scuza „mi-e frică” care deşi nu se rosteşte prea des, e sentimentul care stă cel mai des în spatele motivaţiilor de a nu ieşi din carapacea noastră confortabilă.

Teama nu este altceva decât consecinţa a ceea ce nu s-a întâmplat încă. Deci teama nu există decât dacă o facem noi să fie reală în mintea noastră şi îi dăm voie să ne oprească, să ne frâneze acţiunile. Nu ştim ce va urma, dar cu paşi mici şi siguri vom ajunge unde ne dorim. Farurile unui automobil luminează în faţă numai la 70-80 m şi totuşi trăbatem sute de Km prin noapte.

Din păcate aşa am fost crescuţi: cu teamă. Teama de critică, teama de a nu greşi, reticenţa la nou. Când eram mici, înainte să plecăm de acasă, mama ne spunea: „Ai grijă să nu…” şi urma un şir de „să nu faci şi să nu dregi”. Şi plecam încărcaţi de „griji”. La şcoală ne spuneau acelaşi lucru: ” Aveţi grijă la…” Şi acumulam „griji” pentru toată viaţa.

Aşadar, dacă vrei o schimbare în viaţa ta, până nu e prea târziu, arde-ţi propriile corăbii şi fă ceva!

Comments (2)
  • și nu e doar poveste: așa a procedat Hernan Cortes în 1519, când a debarcat în Mexic (pe atunci imperiul aztec, cucerit ulterior)…

  • Merci, Camil. Detaliile astea nu le-am stiut 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.