Nu se poate!

Am scris fix acum o săptămână articolul ăsta despre cât de tare ne încăpăţânăm să facem ceea ce nu ne place. Pentru mulţi am părut rupt de realitate, cu capul în nori sau că bat câmpii cu graţie. Nu mă deranjează. Le respect părerea. Nu toată lumea poate ieşi din propria cutie şi nu toată lumea îşi poate depăşi condiţia.

E al dracului de greu să-ţi depăşeşti condiţia cum e la fel de greu să-ţi stabileşti un obiectiv (a se citi inclusiv „dorinţă”) şi să încerci să-l atingi.

Eu am scris articolul din inimă pentru că la rândul meu am ieşit din cutie şi mi-am dorit mai mult şi am ajuns să fac ceea ce-mi place. Am jucat şi eu în filmul ăsta, când mă dădeam lovit pe canapea şi când îmi doream numai să dorm dar am fost în stare să zic STOP!

Nu mă mai intoxic cu ştiri dubioase de la TV, prefer să citesc o carte sau să stau pe internet (aici măcar îmi selectez informaţia), nu citesc tabloide la fel de dubioase şi SUNT SURD (citiţi neapărat!) la stigătele celor din jur care îmi spun că: „Nu se poate! „.

Ba uite că se poate. Dragi cârcotaşi, vă spun eu că se poate! E suficient doar să vrei. Nu există o reţetă universal valabilă. În primul rând trebuie să vrei să ieşi din carapacea ta confortabilă, să-l dai jos din braţe pe „NU” (nu pot, nu vreau, nu am timp) şi să nu le mai vezi pe toate în nuanţe de negru şi gri.

Mi s-a spus că nu toţi au avut şansa mea. Ce şansă? Aici nu vorbim de şansă. Am muncit să realizez toate lucrurile pe care le-am realizat şi nu am primit nimic gratis. Şansa nu are nicio legătura. Sau dacă ar avea vreo legătură, oricum ar avea cu cei care fac şi îşi doresc ceva şi nu stau toată ziua să se plângă că strugurii îs acri.