Experiența Laser Tag

Întuneric şi semi-întuneric, un labirint destul de încâlcit, o muzică suficient de tare cât să nu auzi paşii celui care se apropie de tine din spate, obstacole, capcane, mine, pistoale cu laser, adrenalină, sport, traspiraţie şi frustrare că nu împuşti unde trebuie dar şi distracţie maximă. Cam astea sunt ingredientele unei partide de laser tag, jucată în premieră pentru mine aseară.

Dacă mai adăugăm şi „codiţa” pe care o aveam după mine, alergând prin labirintul de la Laser Maxx, adică Ana mea, atunci pot spune că a fost o experienţă inedită. Cu mici excepţii s-a ţinut sărăcuţa după mine. Aş fi vrut să i se fi potrivit şi ei vesta care trebuie să o porţi în duelul laser tag-urilor, să împuşte şi ea ceva inamici dar e încă prea micuţă.

La Laser Maxx City Mall era un grup de copii de vreo 9-10 ani care sărbătoreau ziua unuia dintre ei, iar ideea mi se pare excepţională. Părinţii stăteau la o masă, mâncau şi beiau, iar copiii se duelau cu lasere şi se distrau foarte tare. Foarte bună ideea pentru o petrecere de copiii.

Am fost cel mai împuşcat dintre toţi: Băi, ăştia tineri n-au nicio milă, n-au tată n-au mamă :D. M-au ciuruit pe unde m-au prins. După ce că alergam mai încet, că de…am ceva kile de mutat de colo-colo (noroc cu mişcarea pe care am făcut-o în ultima vreme), m-am îmbrăcat şi total neadecvat: adidaşi albi, tricou vede deschis şi blugi (incomozi). Parcă eram un licurici mamut în lumina aceea care amplifica culorile deschise, fiind foarte uşor de reperat şi de împuşcat în toate găurile :D.

La final, după două partide de laser tag a câte 15 minute fiecare eram mai transpirat decât atunci când făceam jogging sau bicicletă. În concentrarea aia nici nu îţi dai seama ce efort fizic faci. Foarte bun sportul ăsta, minunată experienţă. Prima oară, ca prima oară, m-am obişnuit cu conceptul dar data viitoare vă sparg! 😀 Merci Alex. Mă felicit că am acceptat invitaţia ta 🙂

Laser frate…