Așa să-i rămână numele!
Vă amintiţi de agentul de vânzări de 22 de ani, subţirel şi cu mustăcioară care s-a angajat la o companie mare fără să aibă cine ştie ce experientă? Haideţi să vă povestesc un episod haios, la prima vedere, cu agentul nostru. E o poveste de acum aproape 20 de ani.
Într-una dintre zilele călduroase ale unei veri, când agentul de vânzări tăia Bucureştiul în două, schimbând diverse mijloace de transport în comun, se afla în tramvaiul 41, în zona Podului Grant. Căra cu el un soi de geamantan, o geantă diplomat din aceea dublă care se închidea sus, cu cifru. Era aproape plină. Plină cu bani, da 😀 Se lucra extrem de rar cu CEC-uri sau Bilete la Ordin. Aproape deloc. De Ordine de plată nici nu putea fi vorba. În concluzie: cash-ul era la putere.
În tramvai, un personaj uscăţiv, cam dubios, cu geacă de piele şi ciocate negre, o combinaţie între valutist şi cowboy, se apropia încet dar sigur de omul nostru. Îl frământa grav ceva şi se vedea din avion că pusese ochii pe geantă. Nu-şi putea lua ochii de pe ea. Tramvaiul nu era plin aşa că şmecheria cu îngrămădeala şi sustragerea genţii nu putea avea loc. Dubiosul îşi luă totuşi inima în dinţi şi îl întrebă pe omul nostru:
– Frate, ce ai în geanta aia? Pare destul de grea. Mă uit la ea de un sfert de oră. Ce ai în ea?!?
– Un chinez…tranşat.
– Poftim??? Un ce…? Un chinez?
– ŞŞŞŞŞtt. Încet să nu ne-audă lumea. Da. Un chinez.
Faţa dubiosului deveni deodată gravă şi îngrijorată. Căută cu privire uşa numărând, probabil, în gând secundele până aceasta s-a deschis la prima staţie. A coborât în grabă şi dus a fost. Omul nostru răsuflă uşurat. Nu-i venea să creadă ce uşor a putut fi, deşi inima îi bătea cu putere.
Mai pe seară ajunse la sediul companiei şi povesti colegilor întâmplarea. Din acea zi geanta diplomat dublă se cheamă „Chinez” pentru toţi agenţii de vânzări purtători de aşa ceva 😀 Aşa să-i rămână numele! 🙂
De agentul nostru nu mai ştiu nimic dar sunt convins că e bine. Atunci, cu episodul din tramvai, a trecut o cumpănă. Probabil că nici nu ştie. Oricum a trecut-o cu bine.
Povestea, deşi pare neverosimilă este inspirată dintr-un caz real.
Multumeste-i unui dascal! « Andreea Mihalcea
noiembrie 10, 2011[…] curioasa, Carmen, Claudiu, Florin si Stefan, voi carui dascal ii multumiti pentru ceea ce sunteti azi? Si de ce ii […]
Ioana
noiembrie 11, 2011Frumoasa intamplare!
Chiar azi am mai citit o poveste, primita pe mail, pe aceeasi tema:
„Un domn se duce în Africa la vânătoare și își ia și cățelul cu el. Într-o zi, cățelul se îndepărtează de grup, se pierde și începe să vagabondeze prin pădure….
Deodată, vede cum vine în alergare, de departe, o panteră enormă … Crezând că pantera o să-l devoreze, se gândește repede ce să facă.
În acel moment, vede o grămadă de oase de-ale unui animal mort și începe să le molfăie. Când pantera era căt pe-aci să-l atace, cățelul zice:
– „Ah, ce panteră gustoasă am terminat de mâncat!”
Pantera, auzindu-l, frânează brusc și își zice în sinea ei, descumpanită :
– „Cine știe ce animal mai e și ăsta ??? … Dacă mă mănâncă și pe mine???”
O maimuță, care era într-un copac pe-aproape, vede și aude toată tărășenia și dă fugă după pantera care se îndeparta să-i povestească cum a înșelat-o catelul :
– „Doar nu ești tembelă ! Oasele alea erau acolo ! Și e doar un biet cățel!”
Pantera, foarte nervoasă, se întoarce în fugă către cățel cu maimuta agățată de umarul ei. Cățelul, vede de departe că pantera se întoarce cu maimuța și își dă seama că maimuța l-a tradat.
Tremurând de frică, își zice : „Și acuma ce fac?”. Dar, în loc să fugă, se întoarce cu spatele spre cele două și, ca și când nu le-ar fi vazut, și zice nervos:
– „Curva asta de maimuță! Am trimis-o de mai bine de juma’ de oră sa-mi aducă altă panteră și încă nu apare!”
Morala: În momente de criză, imaginația e la fel de importantă ca și cunoștințele!”
Claudiu
noiembrie 11, 2011🙂 Merci pentru poveste