Coasta de azur – episodul 1: Monaco

Am cam rămas în urmă cu poveştile de călătorie de astă vară, din Europa. Mă grăbesc să le înşir în continuare pentru că mi-e teamă să nu uit ceva:D Ultimele episoade au fost poveşti din Paris. Cum orice poveste are şi un sfârşit, cu părere de rău am părăsit Parisul, oraşul care ne-a rămas în casa sufletului, şi ne-am îndreptat spre Coasta de Azur, mai exact Nisa.

Drumul către Coasta de Azur cred că este unul dintre cele mai frumoase din Europa. Mă refer la Autoroute du Soleil sau Autostrada Soarelui, varianta originală, cu trei benzi pe sens, asfaltul perfect, vegetaţia luxuriantă şi peisajul format din combinaţia munte-mare.

Despre plaja, baia în Mediterana şi plimbarea prin superbul oraş Nisa voi povesti în episodul următor. Cronologic a fost mai întâi plimbarea prin Monaco. Doar ne-am plimbat, n-am avut bani de Cazino 😀 Poate data viitoare.

Am început bine plimbarea prin Monaco, la modul că, fiind în maşină şi căutând un loc de parcare, am fost opriţi şi încadraţi de 4 poliţai monegasci, o femeie şi trei bărbaţi, de parcă ne aşteptau dinainte ca pe nişte pui de infractori urmăriţi internaţional :D. Ne-au cerut toate documentele şi le-au verificat prin staţie vreo jumătate de oră.

Am întrebaţi jenaţi ce se întâmplă? Ne-au explicat foarte frumos că e o procedură normală. Principatul Monaco nu este membru UE şi atunci se fac controale de genul ăsta din când în când, mai ales cetăţenilor străini. Noi ne încadram aici. Au rămas foarte miraţi cât de bine vorbim limba engleză sau limba franceză (şi ei săpâneau limba engleză foarte bine) şi s-au minunat că la noi se predau obligatoriu limbile străine, încă din primele clase de şcoală.

Ne-au salutat respectuos, am parcat şi ne-am văzut de plimbărica noastră. Cazinoul cu maşinile de lux parcate în faţă, cheiul cu iahturi, vapoarele de croazieră, palmierii, celebrul pasaj care face parte din pitoreasca cursă de formula 1 al Principatului Monaco, clădirile construite parcă una peste alta ce îţi dă senzaţia de amfiteatru perpetuu, toate sunt la locul lor, cum le ştiţi dar mult mai interesante văzute live 😀

Mai bine vă las cu câteva poze:

De citit din aceeaşi serie: Aproape o lună offline, Tronsonul București – Paprika Csarda, 1.400 km într-o singură zi, Serris – un orășel care mi-a rămas în suflet, Aux Champs Elysées, Am ajuns şi la Disneyland, Château de Versailles, Am urcat, într-un final, în Turnul Eiffel, Regula pariziană şi Sunt români.