Bloggerii și evenimentele

Am citit azi un articol despre subiectul: scriu sau nu scriu bloggerii după ce sunt invitaţi la evenimente? şi am şi eu câteva opinii personale, mai ales că, pe undeva printre ciorne, aveam ceva „muniţie” pentru un astfel de subiect:

1. în email-ul ce conţine invitaţia la evenimentul respectiv bloggerii pot fi atenţionaţi, într-o manieră delicată sau mai puţin delicată, să-şi scrie impresiile post-eveniment. De ce nu? În felul ăsta nu mai există nicio urmă de îndoială ca „trebuie să scrii dacă tot te invit. E foarte important pentru mine feed-back-ul tău”. Ei, cum ar suna mesajul ambalat în felul ăsta? Ştiu pe cineva care procedează aşa şi nu a avut nicodată surprize.

Verba volant, scripta manent!

2. Manafu scrie azi că „Sunt bloggeri care au ajuns să scrie numai despre evenimentele la care participă şi nu aduc nimic în plus pe blog sau nu suficient” şi are dreptate. Asta se întâmplă mai ales cu cei care scriu rar…dar rar, la modul un post pe săptămână. Când iei articolele de pe blog la mână, ălea câteva care sunt, toate încep cu „Ieri am fost în locul X, la invitaţia lui Y…” şi atunci se denaturează sensul blogging-ului. Nu pot crede că un astfel de blog are prea mulţi cititori.

Nu dau lecţii, sunt doar realităţi din care am învăţat singur sau m-au învăţat alţii. A se citi: am făcut şi eu greşelile astea.

3. invitaţiile nu sunt uneori foarte potrivite din punct de vedere profil persoană. Să explic: sunt evenimente care nu se potrivesc chiar tuturor bloggerilor, ca personalitate, preocupări sau interese. Ăsta cred că poate fi un alt motiv pentru care unii nu scriu post-eveniment. Poate subiectul evenimentului nu se potriveşte comunităţii formate în jurul blogului său. Din politeţe nu refuză invitaţia, deşi dacă ar face-o, (atenţie: cu argumente), ar fi mai bine pentru toată lumea.

Da, dar asta înseamnă research, documentare, înseamnă să-ţi cunoşti comunitatea de bloggeri şi să-i citeşti. Câte agenţii sau clienţi îşi cunosc la virgulă bloggeri cărora le trimit invitaţiile? La naiba, toate informaţiile, plus maniera de scris le găsiţi pe blog. Trebuie doar să le citiţi. Nu mai zic că majoritatea au şi activitate pe reţelele sociale. Deci putem să-i cunoaştem, dacă vrem.

Văd că se preferă maniera de a invita la un eveniment cât mai mulţi bloggeri, grămadă şi BUZZ-ul în blogosferă e asigurat, cred ei. Eu cred că seamănă mai mult cu un cor imens de trompete care cântă fiecare în altă gamă, iar efectul e unul de haos fără niciun ecou. Dacă s-ar face un pic de selecţie, ecoul unui eveniment ar fi mult mai clar, mai dedicat şi de calitate.

Nu ştiu…s-a gândit cineva la asta? Se face chestia asta? Ori execuţia e foarte dificilă?

4. din ce alt motiv nu se scrie după evenimente? Poate pentru că unii sunt invitaţi prea des şi poate sunt plictisiţi. Pe aceeaşi îi invită toată lumea. Abia fac faţă, abia ţin pasul. Au şi 3-4 evenimente/zi. „De unde timp să scriu despre toate câte am văzut, trăit şi băut?” 😀

Sunt ironic, ştiu dar căutaţi un pic esenţa în acest subiect.

5. ultimul punct dar nu cel mai puţin important: de ce nu primesc şi bloggeri feed-back la ce au cris de la cei care i-au invitat la eveniment? Eu cred că e important pentru un blogger. Personal am primit câteva feed-back-uri de genul ăsta care m-au încurajat. Cam puţine, ce-i drept. Scrii, comunitatea ta apreciază sau nu scriitura ta dar nu ştii dacă cei care s-au ocupat de promovarea evenimentului sau clientul apreciază sau nu feed-back-ul tău.

Voi primiţi astfel de feed-back-uri?