Câteva concluzii personale după doi ani de Twitter

Mai am un pic şi fac doi ani de activitate (eu zic intensă) pe reţeaua socială Twitter şi vreau să trag câteva concluzii personale:

1. este un instrument extraordinar pentru personal branding şi n-am inventat eu apa caldă, doar confirm lucrul acesta. Comunitatea pe care ţi-ai format-o pe Twitter poate „gira” pentru tine atunci când va fi nevoie.

2. este o reţea de socializare destul de exclusivistă. Este compusă din foarte mulţi oameni de calitate. E pentru toată lumea, dar are nişte legi nescrise pe care dacă nu le respecţi, te excluzi singur. Locuitorii planetei Twitter sunt foarte selectivi. Pe Twitter nu poţi minţi (decât o singură dată), nu poţi spama, nu poţi înjura (ma rog, poţi, dar la fel: doar o singură dată), iar afirmaţiile nu vin însoţite decât de argumente beton.

Twitter mai este o reţea exclusivistă şi pentru că fiecare individ care-l compune are criterii diferite în ceea ce priveşte acţiunea de follow şi de aici atenţia la conţinutul share-uit este mai mare.

3. este reţeaua unde trebuie să ai multă răbdare pentru a culege rezultate (o să definesc imediat ce înseamnă pentru mine să ai rezultate pe twitter). Urmăreşte conturi din aria ta de interes şi nu aştepta ca ceilalţi să-ţi dea foarte repede follow! Vezi ce fac alţii, mai cu notorietate şi, adaptat domeniului tău, fă la fel! Observă, ascultă şi apoi dă-ţi cu părerea! Nu vreau să dau sfaturi. Am făcut şi eu multe greşeli.  Spun doar cum am procedat eu.

Pentru mine, a avea rezultate cu reţeaua de socializare Twitter înseamnă să cunoşti personal, prin intermediul ei, oameni noi (mai trebuie să spun câţi prieteni mi-am făcut prin intermediul Twitter-ului?), să reuşeşti să-ţi susţii o părere/un proiect şi să şi obţii feed-back imediat, să primeşti informaţia de care ai nevoie în cel mai scurt timp posibil şi last, but not least, să-ţi construieşti o imagine credibilă (vezi punctul 1.).

4. pe Twitter trebuie să fii foarte echilibrat atât din punct de vedere al informaţiilor share-uite, cât şi din punct de vedere al tonului personal. Bunul simţ e la mare preţ pe Twitter.

5. pe Twitter nu cantitatea contează, ci calitatea. Uitându-mă acum la datele statistice ale contului meu, observ că urmăresc 593 de conturi şi sunt urmărit de 2.126 de conturi (iniţial am scris „oameni” dar corect e „conturi”). Din cele 2.126 de conturi nu cred că am avut/am o interacţiune (măcar un schimb de mesaje) cu mai mult de o treime dintre ele. Foarte puţin. Eu zic că asta presupune în primul rănd o reţea socială: interacţiunea.

Dar cine a zis că e uşor? E clar : Twitter-ul nu e pentru toată lumea, în sensul în care nu toată lumea îl înţelege.

Cât despre cele 593 de conturi urmărite sunt, după propriile criterii, exact cele care au contat/contează pentru mine, chiar dacă, printre ele, există mai mult de 80 care nu mă urmăresc, la rândul lor, dar asta face parte din farmecul Twitter-ului 🙂

Comments (7)
  • 1. LOL, twitter e o reţea care a cam uitat să se dezvolte, plus la asta, este destul de limitată (începând cu acele 140 de caractere).
    2. Twitter nu este chat unde să anunţi de fiecare dată când bei ceai ori te-ai scobit în nas.
    3. Nu există privacy acolo.
    4. e foarte greu să urmăreşti o discuţie ori să încerci să răspunzi cuiva.
    Din experienţa proprie – sunt mulţi care întreabă ori cer ceva pe twitter şi după aia uită să mai verifice şi „twitt-urile în care ai fost menţionat” şi aşteaptă ca … fraieri.
    5. De 2 ori am fost bombardat cu spam aiurea care nu avea niciolegătură cu ceea ce postasem eu.
    În concluzie, mi-am şters contul. Probabil ai dreptate, nu e pentru oricine. E doar pentru acei care vor să îşi promoveze produsele, serviciile, blogul ori poate pe sine însuşi. Nu e pentru OAMENI. Ai precizat corect.

  • Toate cele menţionate de tine se referă mai mult la Google Plus, deşi … încă nu m-a convins pe deplin încă această reţea. Are prea multe bug-uri.

  • Super! E bine că ți-ai dat seama la ce e bun și/sau necesar acest spațiu de socializare. Eu nu am reușit încă…
    Vezi să nu cazi în extrema: socializare pe internet și astfel, să ai șansa să uiți socializarea ”animalică”, aceea de ”basic instinct” ce zace în tine!
    Toate cele bune!

    • @Gabriel.GMC Daca m-ai cunoaste, ai sti ca sunt adeptul ideii: „Online-ul fara offline, nu exista”. Spuneam in articol ca mi-am facut prieteni foarte multi, cu unii chir am parteneriate de business. Am totusi 38 de ani, nu caut prietenii gen cele de adolescent :). Multumesc pentru aprecieri.

  • @unu,
    1. cele 140 de caractere sunt mai mult decat suficiente. De-asta e twitter…twitter.
    2.3 si 5. exista intotdeauna optiunea de unfollow, sau cu alte cuvinte, iti poti selecta pe cei pe care ii urmaresti
    4. exista liste ce se pot face, liste care pot selecta si informatia. eu le folosesc
    Concluzia ta e si a mea 🙂
    Trebuie sa-ti spun ca nu am inca cont pe Google+. Am lipsit de la ore cand s-a „predat” lectia asta, dar o sa-mi fac in curand.

  • Spam-ul îl primeam fără ca să fie conturile alea în lista mea de followers, pentru că eu de obicei urmăream „mentions”, spre deosebire de fooooarte mulţi care uită să facă asta. Ca să îi trimiţi cuiva un comentariu la ce a postat, era mai simplu să sun pe cineva să îi dea un ghiont ca să caşte ochii :)).
    În fine, e bine că i-ai găsit utilitatea acestei reţele.
    Eu îţi recomand Google Plus, la cât de mult îţi place twitter-ul, de acesta o să te „îndrăgosteşti” din prima 🙂

    • Ok, Google Plus scrie pe mine. Merci

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.