Am ajuns, după mult timp, în Galați

Am ajuns în Galaţi, la ai mei, după foarte mult timp. Nici nu mai ştiu exact când fusesem ultima oară. Ai mei m-au vizitat mai des şi, astfel, nu a fost nevoie să vin eu în Galaţi.

Am revăzut multe rude şi prieteni din copilărie pe care nu-i mai văzusem de mult. Tata ne-a adunat pe toţi, la ultimul său drum. Eu am plecat din 1992 din Galaţi, după absolvirea liceului. Pe unii cam de pe atunci nu i-am văzut. Sunt aproape 20 de ani!

N-am avut prea mult timp de plimbare prin Galaţi, pentru că eram mai mereu între spital şi casă, iar după ce a murit tata, nu vă mai povestesc ce drumuri am avut de făcut, dar am ţinut neapărat să merg în două locuri foarte dragi mie: faleza Dunării, în dreptul eliciei, unde am şi băut o bere cu mama pe unul dintre vapoarele-restaurant şi liceul Vasile Alecsandri (actual Colegiul Vasile Alecsandri), de care îmi aduc aminte mereu cu plăcere.

Faleza era locul unde ne strângeam, adolescenţi fiind. Era un fel de kilometrul zero pentru Galaţi. Iar de liceu ce să mai zic? A fost locul unde am legat cele mai frumoase prietenii, unele dintre ele pe viaţă.

Umblă vorba că voi reveni la Galaţi împreună cu colegii din DreamTeamRO, pe data de 10 sau 11 septembrie, la un tweetmeet comun al celor din Galaţi şi Brăila şi, mai mult ca sigur, voi fi iar în Galaţi între 17-18 septembrie, la pomenirea de 40 de zile a lui taică-miu.

Comments (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.