La #GPblogosferei am fost un fel de Bucșă

Cum sună o invitaţie la un eveniment de lansare a filmului de animaţie Cars2? Sună bine dacă ai ajutoare, adică persoane cu mare experienţă în domeniul desenelor animate, aşa cum am avut eu: pe Sara şi pe Ana, piticele mele care m-au însoţit ieri.

Dar cum sună o invitaţie la o cursă de karting, ca şi pilot, evident? La început am zis că-i o glumă. Eu să conduc un kart? Pe de altă parte mă încânta ideea. N-am avut prea mult timp de gândire pentru că, imediat după ce am ajuns, a trebuit să semnez un formular, ca toţi ceilalţi, prin care mă angajam să am grijă de vehicol si nu o să produc prea mari pagube 😀 Hmmm…mă şi vedeam ieşind de pe pistă, în decor 🙂

 

Cănd am primit şi cagula pentru cască, a fost clar că nu m-am plimbat degeaba până în Pipera-Tunari, la Amckard (apropos, trebuie să se specifice undeva că, mai nou, accesul la pistă se face numai dinspre Comuna Ştefăneşti, că altfel te plimbi prin Voluntari, de numa-numa), iar când m-am urcat în micuţul monopost, mi-am dat seama că o să fie senzaţie. Şi chiar a fost.

E simplu de condus un kart? La prima vedere da. Piciorul drept-acceleraţie, piciorul stâng-frână (fără a le călca simultan, că te răsuceşti), iar direcţia tare şi precisă. La final chiar mă dureau mâinile din cauza asta. În concluzie: nu e chiar floare la ureche.

Am făcut vreo cinci tururi complete de pistă şi de la tur la tur măream viteza şi abordam cele mai bune trase în curbe. Da, pe curbe stă al naibii de bine kartul. E numai o chestie de obişnuinţă. Dacă mai făceam câteva tururi, sunt convins că puteam scoate un timp mai bun decât 1.42 şi ceva, cu cât am fost înregistrat. Pe de altă parte am condus destul prudent, evitând apropierea de celelalte karturi, lucru care m-a încetinit. Tot o chestie de obişnuinţă este.

Iată-mă în acţiune, cu numarul de concurs 13:

 

Asta e. M-am mulţumit cu o medalie si o diplomă de participare. N-am intrat în finală, dar nici la coadă nu am fost. Am fost un fel de Bucşă din Cars: fără forme aerodinamice, fără prea mare viteză, dar pe acolo 😀 O spun cu toată răspunderea: a meritat din plin această experienţă!

Regretul meu e că nu am putut da o tură cu Titi Aur la volanul noului Volvo S60. Next time.

Mulţumesc Mirela (Rogalski Grigoriu) pentru invitaţie, Top Gear și Cars 2 (în România prinForum Film) şi mulţumesc Sabina că ai stat cu alea mici în timp ce eu mă dădeam Schumacher de Pipera 🙂

Alte poze.