Tronsonul București – Paprika Csarda

După cum am promis, o să încerc să relatez câte ceva din ce am considerat noi a fi Turul Europei. Cand am planificat această călătorie de vacanţă, ne-am propus să vedem cât mai multe lucruri, din fuga maşinii. În cea mai mare parte ne-a ieşit şi chiar dacă nu ne-am atins toate obiectivele propuse, am compensat cu vizitarea altora care, inexplicabil, ne-au ieşit în cale 🙂

Porţiunea din România a fost exact aşa cum ne aşteptam: greoaie, înceată şi obositoare. Am avut inspiraţia să plecăm într-o duminică dimineaţa, astfel încat traficul a fost mult mai lejer, dar tot am făcut vreo 7 ore.

Am apreciat foarte mult noua centură-autostradă a Sibiului ce îţi micşorează timpul de tranzit al oraşului cu cel puţin 30-40 de minute. Însă e o picătură în ocean. Mai e mult până departe.

După graniţă am făcut puţin până la autostradă pentru că ungurii s-au apropiat foarte mult de Nădlac cu construcţia noii autostrăzi Szeged-Nădlac, spre deosebire de noi care nici n-am început vreo autostrada spre Nadlac. Trebuie să repet: este incredibil ce reţea de autostrăzi şi-au făcut ungurii.

Dacă era după mine, prima autostradă în România ar fi fost Bucureşti-Nădlac. Mi se pare cea mai importantă. E mai mare râsul, când te întorci de afară, de la autostrăzi cu două şi trei benzi pe sens, viaducte şi tunele, să dai de o bandă pe sens, fără gropi, ce-i drept, dar inghesuită ca naiba.

Ungaria am traversat-o repede. În câteva ore am ajuns la graniţa dintre Ungaria şi Austria, la celebrul popas Paprika Csarda, unde ne aştepta următorul panou:

Intr-adevăr celebru, pentru că se doarme şi se mănâncă foarte bine. Cu 20 de euro de persoană dormi o noapte şi mănânci un super mic-dejun. Şi da, se vorbeşte bine româneşte :). Îl recomand cu toată increderea.

Urmează ziua în care am traversat Austria, Germania şi o bucăţică din Franţa, până la Paris, sau cea mai lungă porţiune de drum. Toate astea în episodul următor 🙂