Ce-i așa de greu să ai un blog?
Eu n-aş împărţi bloggeri in A,B,C…-listeri şi hateri. E prea en-gros împărţirea asta.
I-aş împărţi în: cei care îşi doresc să aibă un beneficiu din scriitura pe blog, indiferent dacă au realizat sau nu au realizat încă acest lucru şi cei care nu-şi doresc vreun beneficiu de pe urma blogului. Motivele pentru care aceştia din urmă nu îşi doresc mai mult sunt diverse, inclusiv lipsa de timp, dar nu asta e subiectul. Între aceste două categorii vor apărea mereu discuţii, dar, după mine, sunt constructive. Concurenţa e benefică pentru toţi!
Cît depre hateri, cine nu-i are, nu contează…acolo sus!
Cei care NU au blog ar trebui, însă, să se abţină. Nu cred că au dreptul să-i judece pe cei de sus, indiferent în ce categorie sunt. Sunt poftiţi să-şi dea cu părerea şi chiar să critice conţinutul unui articol, dar nu îi pot judeca pe autori că fac parte dintr-o campanie sau alta sau că au nu ştiu ce beneficii au după scriiturile lor.
Şi când mă refer la cei care nu au blog, mă refer şi la cei care nu au un blog cu text. Adică cu compunere, gramatică şi tot tacâmul. Să se vadă acolo sudoarea frunţii şi scrâşnetul din dinţi. Dar cine a zis că e uşor să scrii?
De ce nu au blog unii dintre cei mai vehemenţi critici ai bloggerilor? E o întrebare simplă. Dacă aveţi nişte răspunsuri, ar fi minunat.
Ştiu, e mult mai complicat de atât, vor zice unii. Ei, pe mine, atât mă duce capul.
Serban
iunie 13, 2011Nu trebuie sa ai blog ca sa critici…esti cititor de bloguri, deci iti poti exprima o parere. Numa’ zic 🙂
Claudiu
iunie 13, 2011Serban, exact asta am spus si eu 🙂
Ionut
iunie 13, 2011si pe mine cam tot atat ma duce capul, afirm ceea ce spui, si inevitabil trebuie sa ma leg de poezia lui Eminescu: „Criticilor mei”, cu cele doua versuri care m-au cucerit: ” E usor a scrie versuri/Cand nimic nu ai a spune”
Monica Hategan
iunie 13, 2011Claudiu, dar cin’ te-a suparat?! 😀
Foarte bun acest articol, al tau. Ai pus punctul pe „i”.
Felicitari!
🙂
Claudiu
iunie 13, 2011@Monica ar fi multe de zis, dar dupa ce citesti tona de articole care s-a scris azi pe tema asta 🙂
andrei
iunie 13, 2011Salut. Să ai un blog (în sensul de „a-l deţine” nu e greu deloc), fie că discutăm despre o platformă gratuită sau nu, dar adevărata provocare o reprezintă încercarea de a da coerenţă ideilor, de a le organiza într-o formă cât mai accesibilă cititorilor şi, nu în ultimul rând, de a face acest lucru cu regularitate.
Pe de altă parte, odată ce ai intrat în horă eşti expus criticilor şi trebuie să-ţi asumi acest risc ca fiind parte a „meseriei”. Nu poţi dezavua o părere (argumentă logic şi exprimată în limitele decenţei) doar pentru că respectivul nu are blog, cum la fel de bine nu poţi considera „de facto” adevărate afirmaţiile unui blogăr… doar pentru că are blog. Indiferent de statusul său.
P.S. E interesant cum blogării, prin excelenţă adepţi ai liberei exprimări, sunt primii care neagă părerile contrare punctului de vedere exprimat într-un articol, considerându-i pe cârcotaşi „troli”, „hateri”, etc.
Claudiu
iunie 13, 2011Andrei, am scris că oricine işi poate da cu părerea ,cu sau fără blog, despre articolul respectiv, dar de ce să-l condamni pe autor că face nu ştiu ce campanie sau că a cîştigat sau nu scriind un articol? Mai ales că nu cunoaşte toate detaliile. Ăsta e unul dintre centrele de greutate ale articolului meu. Scurt, dealtfel.
andrei
iunie 13, 2011„Când spuneţi un lucru, asiguraţi-vă că l-aţi spus clar. Dacă doar îl spui, şansele sunt modeste.” (E.B. White) E ceva ce am învăţat la cursul de Fundamente ale Publicităţii…
Claudiu
iunie 13, 2011Andrei, sunt 3 mesaje în articol:
– concurenţa e benefică
– nu ai blog, nu-l judeca pe cel care scrie
– nu critica un blgger care e parte dintr-o campanie sau care reuşeşte cumva să aibă un beneficiu din scriiturile sale! Tu (generic vorbind)de ce n-o faci? E ca în afaceri. Reuşeşti sau nu. Trebuie să ai curaj, măcar, să încerci. De ”râs” de alţii e foarte uşor.
N-am pretenţia că le ştiu pe toate. Vorbesc, doar folosindu-mă de experienţa de viaţă.
Sper că m-am făcut înţeles.
Vlad Dulea
iunie 13, 2011e simplu Claudiu… se hranesc cu antipatie. din asta traiesc. au ales sa faca asta. fiecare isi alege propriul mod de a iesi din anonimat. a arunca cu noroi in „aia mari” pare la prima vedere cea mai usoara cale. nu e chiar asa usoara pentru ca nu toti si reusesc. sunt putini hateri veritabili. ii numeri pe degete. la fel ca pe bloggerii buni.
nu conteaza daca au blog sau nu. mourinho a invatat sa antreneze din postura de spectator.
noi, ca bloggeri, scriem pentru cititori, fie ei cu blog sau fara…
problema cea mai mare este, as zice eu, daca critica e constructiva sau destructiva…
sa distrugi e usor… mult mai usor decat sa construiesti.. si haterii stiu asta… aici nu pot fi de acord cu ei, pentru ca aleg calea mai usoara, nu neaparat mai corecta 😉
Mircea Segarceanu
iunie 15, 2011Eu personal nu am multa experienta in acest domeniu, lansandu-mi primul blog de doar 3 saptamani, dar am descoperit din proprie experienta ca nu este usor sa scrii articole originale (in sensul ca sa nu le copiezi de pe unde apuci) si cu atat mai mult articole de calitate. Desi iti asumi faptul ca te expui criticilor atunci cand creezi ceva, este una sa primesti critici constructive (in special de la cineva care are experienta in acest domeniu) si este cu totul altceva sa critici doar pentru simplul motiv ca este o placere personala.
Din punctul meu de vedere, daca creezi un continut care atrage un numar suficient de mare de vizitatori pe blogul tau, inseamna ca esti de folos cu ceva, iar daca tu decizi sa obtii beneficii de pe urma acestui lucru, nu vad care ar fi problema. In spatele acelui continut este munca ta in fond si ca orice munca, merita sa fie rasplatita.
Claudiu
iunie 15, 2011E corect ce spui, Mircea 🙂