Băi, ce bine-i acasă!
De când m-am operat zâmbesc într-una, îmi vine să mă tot plimb încercând să recuperez kilometri pe care nu i-am parcus în aproape două luni de stat numai la pat şi am altă stare de spirit. În plus e senzaţia asta unică, de ”acasă”.
E de ajuns să stai câteva ore (să nu zic zile, cât am stat eu) intr-un spital de la noi, chiar dacă, din punct de vedere al calităţii medicilor stăm foarte bine, să îţi doreşti să nu mai calci niciodată pe acolo şi să realizezi ce norocos eşti că eşti sănătos. Numai după ce guşti din infernul unui spital de la noi, îţi preţuieşti sănătatea.
Când m-a întrebat medicul meu, la 24 de ore după operaţie, dacă vreau să plec acasă, am zis ”da” fară să clipesc şi după alte câteva ore eram acasă.
Nu mai sunt prea multe de spus: am un spate nou, pot să merg, nu mai sunt în formă de virgulă, am o altă stare de spirit, iar Ana mea îmi spune din nou ”tati-zâmbăreţul” :).
Ionut
mai 14, 2011🙂 Insanatosire grabnica domnule si sa nu mai calci cat vei trai prin spital
Claudiu
mai 14, 2011Merci Ionuţ 🙂
PATRICKdan
mai 15, 2011iti gasesti energie in orice lucru care te inconjoara !
insanatosire rapida si sa intri in ritmul tau, Claudiu 😉
Claudiu
mai 15, 2011Multumesc Dane 🙂
Masca
mai 16, 2011Esti cel mai tare! Ai crescut in ochii nostri pentru ca ai aceptat operatia cu mult calm, sau ma rog, aparent mult calm, si multa incredere in doctori. Te felicit pentru atitudinea pozitiva. Esti bun de exemplu! Recuperare rapida!
Claudiu
mai 16, 2011Mulţumesc! Recuperare e ok. Mult mai ok decât mă aşteptam 🙂
Ionut Bunescu
mai 17, 2011Hai, sa ne vedem sanatosi la fotbal 🙂
Claudiu
mai 17, 2011Peste doua luni 🙂