Vi-l prezint pe Rica

De pe 2 Ianuarie, cainele nostru Dingo a plecat de acasa si nu s-a mai intors. Era un ciobanesc german ( lup ) de 14 ani ( foarte batran ) si avea mari probleme cu picioarele posterioare. Abia mai mergea. Am inteles de la medici ca aste e boala lor de batranete si ca inafara de niste injectii calmante, cu efect imediat, dar nu indelungat, nu se poate face nimic. „Nu pot sa-i dau ani…”, zicea ultima oara medicul. El a tot dus-o ultimii ani, dar pana cand ?

Imi pare rau de el, dar cred ca ii venise randul si lui. O fi plecat undeva, suficient de departe, sa moara singur. Am inteles ca asa fac, cand simt sfarsitul aproape…El nu pleca departe de curte niciodata. Nici nu prea putea. L-am cautat, dar degeaba.

De cateva zile ne tot intra pe sub gard o chestie blanoasa. Mica si blanoasa. Un ghem de lana. Nu stiu de unde a aparut la noi. Nici nu stiu ce rasa e, daca face parte din vreo rasa. E clar ceva pitic cu picioare scurte si in cel mai rau caz e corcit cu ceva cunoscut, dar nu stiu cu ce.

E speriat saracu…Am tusit odata mai tare si aproape a  intrat in zapada de frica. Au fost cateva zile de ninsoare cu viscol, apoi temperaturi foarte scazute si s-a aciuat in fosta cusca a lui Dingo. Binenteles ca intra lejer zece ghemotaoace din aste mici in cusca, pentru ca e mare, pentru un caine lup.

Initial l-am alungat, pentru ca, na, asa e…e greu sa accepti alt caine asa repede. Iese un pic afara si intra iar pe sub gard. In acelasi loc, motanul nostru Kit abia se strecoara, dar asta nu are nicio treaba. Chiar…e cam cat motanul nostru Kit.

Nu l-am auzit nicodata latrand. Nici nu stiu daca poate. I-am dat mancare, l-am bagat un pic in seama, dar fuge speriat. Ce sa fac ? Nu pot sa-l arunc. Avem catel. Catelul Rica. L-am botezat. Asa mi-a venit. Am senzatia, cand il vad, ca daca ar putea sa vorbeasca, catelul asta ar fi rrrrit si de la „Rau, Ratusca, Ramurica/ Rica nu stia sa zica…”. Asa sa-i ramana numele 🙂