Pe data de 23 august 2011 (ptiuuu ce dată mi-am ales) mi-am luat un angajament să dau burta jos şi să ajung până la revelion la o greutate de 80 de Kg, de la o greutate de 89 de Kg, cat aveam atunci, “program” numit dezburtire. Aşa a fost botezat. Nu-mi amintesc de către cine dar sună bine.

Când scriu acest post am 88 de kg, deci mari progrese nu am făcut. Nu e vina nimănui, evident că eu sunt vinovat. Deşi fac gimnastică 20-25 de minute în fiecare dimineaţă, bicicletă medicinală o zi da, una nu, cel puţin o jumătate de oră şi nu mai mănânc după ora 18.00 (nici la bere nu prea am mai făcut excese), nu am dat jos decat 1 Kg. Insuficient!

M-am hotărât să alerg. Mi-ar face bine inclusiv la spatele meu beteag, plus că aş începe şi eu o recuperare şi o pregătire în vederea revenirii pe terenul de fotbal. Mi-e dor de un fotbal dar la cum sunt acum nici nu poate fi vorba.

Cum unde stau eu nu e sat fără câini, ci e chiar invazie de patrupezi blănoşi şi lătrători, nu prea îmi vine să alerg pe acolo. Nu de alta dar numai în sprint-uri aş ţine-o, ori eu vreau să fac o alergare mai uşoară Cu atât mai mult cu cât s-a micşorat şi ziua şi se va micşora şi mai mult. În parcuri sau prin baze sportive nu merg că nu mă trage aţa să alerg singur. Nu pot să alerg singur. În doi sau mai mulţi ar fi mult mai interesant.

În altă ordine de idei nici nu prea aş vrea să traversez oraşul pentru alergare. În zona Militari, Crangaşi, Dr. Taberii, aici, prin sectorul 6, ar fi excelent. Deja vizualizez câteva parcuri sau locuri numai bune pentru alergat.

Luând în calcul cele de mai sus, vin cu întrebarea: cine vrea să alerge cu mine, măcar o dată pe săptămână?