Ce ziceţi de ideea asta de promovare a celor de la Cora? Très original

httpv://www.youtube.com/watch?v=Rj3LLZO4TLw&feature=player_embedded

Bogoslov Georgiana Andreea este o fetiţă de 3 ani şi jumătate din Craiova. A fost orfană până acum doi ani când a fost adoptată de o familie. Din cauza unui mic defect la picior, un picior e mai lung cu 2 cm motiv pentru care trebuie să poarte doar ghete ortopedice, a fost refuzată spre adopţie de mai multe familii. Familia soţilor Bogoslov a fost singura care au vrut-o. Andreea este nepoata cumnatei mele.

Din păcate greutăţile micuţei Andreea abia începeau. Andreei i-a fost descoperită o tumoră la rinichi, mai exact Tumora Wilms sau Nefroblastom- stadiul 2 , o tumora malignă embrionară (metanefros) care se situează între primele trei tumori maligne solide. Apare de regula la copiii cu vârsta cuprinsă în intervalul 1-5 ani.

Andreea  este internată în acest moment la Spitalul Grigore Alexandrescu din Bucureşti, la secţia Oncologie, unde a început tratamentul cu citostatice. Din cauza tumorii prea mari i-a fost scos un rinichi printr-o operaţie ce a avut loc acum câteva săptămâni. Din păcate i-a fost afectat si ureterul.

Are mare nevoie de medicamentele Liovac sau Cosmogen (dacă am înţeles bine se pun în citostatice) care sunt petru stadiile 2 şi 3 ale bolii, iar in spital nu se gasesc. Medicamentele necesare Andreei potentează chimioterapia şi au dat cele mai bune rezultate pe tipul ăsta de tumoră.

Mai grav e că nu se găsesc nicăieri în România! Aceste medicamente se pot comanda la unele farmacii dar 20 de fiole îi costa 2.700 RON, pe care familia Bogoslov nu-i are. 20 de fiole îi ajung Andrei pentru jumătate de an de tratament, tratament care va dura nu mai puţin de 3 ani!

Din păcate mama Andreei trebuie să renunţe la servici şi încearcă să iasă la pensie pentru a putea sta cu cea mică în spital. Venitul familiei este unul destul de redus.

Orice ajutor contează, orice sumă adunată îi măreşte şansele Andreei să învingă boala. Pentru cei care doresc s-o ajute pe Andreea , există un cont bancar pe numele mamei sale, Bogoslov Nela Irinuca, deschis la BRD:

RO42BRDE170SV71614511700.

Vă mulţumesc în numele Andreei.

Există tendinţa de mânca, din cauza goanei nebune de zi cu zi, tot felul de uscături, îmbucate în grabă, mai ales chestii de fast-food, unde singurile sosuri sunt chechup-ul şi maioneza. Chiar meniurile restaurantelor conţin rareori sosuri, iar dacă le conţin sunt trecute undeva la final, că oricum nu se omoară lumea după ele. Fail!

La noi în casă s-a gătit de cele mai multe ori cu sos, să “alunece” mâncarea. Chiar dacă am făcut un grătar în curte, am preparat şi un ciamciuc (un sos pe bază de usturoi, ardei iute, roşii coapte şi ardei copţi pe grătar, de te lingi pe degete) sau o pastă de usturoi (usturoi frecat cu ulei sare şi smântână). Merg de minune lângă o friptură la grătar.

Azi dimineaţă am încercat un sos nou, sosul de unt şi lămâie. Am cumpărat nişte pulpe de pui dezosate şi un amestec de legume congelate care conţinea morcovi, brocoli şi conopidă şi aşa, în loc de micul dejun clasic, Alina mea ne-a gătit nişte pulpe de pui la grătar cu garnitură de legume, făcute la abur şi sos de unt şi lămâie.

Hai să vă zic cum se face sosul.

Ingrediente: unt, lămâie, făină, smântână lichidă de gătit, sare, piper alb măcinat şi nucsoară rasă. Cantităţile le potriviţi voi, funcţie de câte persoane servesc masa.

Mod de preparare: se topeşte untul într-o tigaie, se adaugă făină amestecând continuu, apoi se adaugă o linguriţă de coajă de lămâie rasă, smântână lichidă pentru gătit (se poate folosi acea smântâna la tetrapack LaDorna). Se fierbe la foc mediu 3 minute şi gata! Foarte simplu.

Dacă încă nu v-am făcut poftă, voila:

Voi obişnuiţi să găţiţi/mâncaţi cu sau fără sos?

Eu nu gătesc. Fac doar gratar şi…omleta mea celebră . Celebră sau nu, o să vă arat cum prepar eu omleta, fără a avea pretenţia că respect o anumită reţetă sau că o să satisfac toate gusturile.

Avertisment: înainte de a citi cele de mai jos, asiguraţi-vă că aţi servit micul dejun!

Pentru două persoane sau pentru una mai fomistă, aşa ca mine, omleta a la Claudiu conţine: 4 ouă, 3 felii de file de porc afumat (n-am avut bacon, că aş fi pus), o bucăţică de branză de vaci (merge şi cu caşcaval), o roşie şi un ardei gras:

Am tăiat mărunt roşia (se poate şi mai mărunt de atât şi e chiar indicat…doar dacă ai vreun cuţit mai profi decât al meu):

şi apoi ardeiul gras:

Amestecăm cele două şi le punem in tigaia încinsă cu foarte puţin ulei:

Peste ouă am pus fileul şi brânzica tăiate cubuleţe la fel de mici:

Apoi punem conţinutul în tigaie peste roşiile şi ardeii numai bine căliţi:

Întoarcem şi amestecăm şi în câteva minute va fi gata:

Aaaa…încă nu e gata. Punem şi un castravete lângă şi mai tăiem o roşie şi acum e gata. Tanaaaaaaam:

Nu e nimic spectaculos, dar vă asigur că e foarte gustos

Poftă bună!

E timpul pentru o nouă leapşă. Cum prietenul Ionuţ a percutat imediat la lepşele mele, execut şi eu una, cu promptitudine, de la Domnia sa.

Despre ce e vorba? Trebuie să scriu un top cinci filme care mi-au plăcut foarte mult, care le-am revăzut mereu cu plăcere şi care m-au marcat: ”My five Oscar films”.

Iată topul meu:

1. Star Wars, cu siguranţă, mi-a marcat copilăria, adolescenţa şi toate tinereţile. De la primele episoade, când le urmăream pe casete video, până la ultimele, văzute în cele mai bune condiţii, la cinema. Am toată saga acasă, pe DVD-uri. Să fie acolo. Chiar nu-mi amintesc de câte ori am văzut fiecare episod…Am pierdut şirul.

Eu încă mai sper ca George Lucas să mai găsească o posibilă continuare. Dacă ţinem cont că între The Return of the Jedi, apărut în 1983 şi The Fhantom Manace, apărut în 1999, a fost o pauză de 16 ani, de ce nu, să zicem, prin 2021, dacă o mai trăi săracul Gerge Lucas, să apară o altă trilogie. Eu o aştept .

Dacă doriţi să vă amintiţi, mai jos aveti trailerile celor 6 episoade, în ordinea apariţiei lor:

Episode IV – A New Hope (1977)

Episode V – The Empire Strikes Back (1980)

Episode VI – The Return of the Jedi (1983)

Episode I – The Phantom Menace (1999)

Episode II – Attack of the Clones (2002)

Episode III – Revenge of the Sith (2005)

2. The Shawshank Redemption (1994). L-am văzut de multe ori. Ultima oară a fost pe PRO TV, de curând şi chiar am comentat cu câţiva pe twitter cât de genial e filmul.

3. Revenind la genul SF, care de departe e genul meu preferat, mă opresc la două filme:  E.T.: The Extra-Terrestrial (1983) şi Contact (1997). Primul, mai copilăresc, dar foarte drăguţ, iar al doilea s-a apropiat cel mai mult de cum văd eu un eventual contact cu o civilizaţie extraterestră. Mă fascinează chestiunea asta şi sunt convins că nu suntem singuri în imensitatea asta de Univers.

4. Meet Joe Black (1998). L-am revăzut mereu cu plăcere. Doi mari actori, Anthony Hopkins şi Brad Pitt. O idee de mare excepţie.

httpv://www.youtube.com/watch?v=pSYK5-OdTM0

5. Ei, ultimul film din topul meu, e Avatar (2009). Recunosc, a fost primul film 3D pe care l-am văzut. E noul Star Wars, daca pot face paralela asta, ca şi efecte speciale şi sunt convins că va mai exista cel puţin o continuare. Da, ştiu, tot SF. Ce să fac? Ăstea îmi plac. Prin apariţia filmului Avatar, s-a ridicat foarte mult ştacheta producţiilor 3D. Oare ce va urma?

Nu ştiu ce ne mai pregăteşte James Cameron, dar ştiu că această leapşă trebuie să meargă mai departe către Cristian Voiculescu şi Nicolae Ciobanu .

Care caracter are mai mult de câştigat azi: cel modest, smerit sau cel îngâmfat, mândru?

Pentru a realiza ceva important în viaţă, cum e mai bine să fim: să stăm ”low profile” şi să ne vedem de treaba noastră sau să ne batem cu cărămida în piept la fiecare succes? Să aşteptăm cuminţi să ne laude alţii sau să ne lăudăm singuri?

Uitându-vă în jur, care dintre cele două caractere au succes?

Aş fi foarte curios să aflu părerea voastră şi mi-ar plăcea să dezvoltăm un pic acest subiect, aşa că vă aştept, cu multă răbdare, comentariile. Câteva exemple de succes, de o parte şi de alta a baricadei, ar fi de mare ajutor.