3

Aici hainele tale devin mai călduroase!

-

Voi ştiaţi de Samusocial? Eu acum am aflat şi mă gândesc că mai sunt şi alţii ca mine. Samusocial sau Serviciul de Ajutor Mobil de Urgenţă este un ONG din România ce are ca misiune salvarea oamenilor. Samusocial a decis la finalul anului trecut să ajute persoanele sărace pentru a trece cu bine iarna geroasă.

În Bucureşti există aproximativ 5.000 de persoane fără adăpost care se “luptă” pentru aproximativ 330 de adăposturi (în centrele Primăriilor din sectoarele 1, 2, 3 şi 6), un număr insuficient pentru a satisface toată cererea. Restul trăiesc pe unde apucă, fără adăpost. Aceştia au reprezentat publicul ţintă al campaniei iniţiate de Samusocial.

Agenţia Mercury 360, partener Samusocial, a făcut o acţiune genială, cu un buget foarte mic. Cu prijinul mai multor curăţătorii (Total Wash şi Nufărul) au folosit un material grafic care s-a ataşat umeraşelor de haine livrate clienţilor. Când ajung acasă, clienţii citesc mesajul “Pe acest umeraş hainele vechi devin mai călduroase” alături de îndemnul de a reveni şi de a dona hainele vechi de care nu mai au nevoie pentru a ajuta o persoană fără adăpost, lucru care s-a şi întâmplat.

Rezultatul a fost fantastic:

- Pagina de Facebook si site-ul ONG-ului, www.samusocial.ro, au crescut cu aproximativ 73%

- Prin intermediul mass-media acţiunea a ajuns foarte repede la aproximativ 250.000 de oameni

- S-au adunat peste 90 de saci de îmbrăcăminte, adică 1 tonă de haine, în mai puţin de 2 luni

- Investiţia întregii campanii a fost de doar 645,92 de euro

Iată filmul campaniei:

3

Ce ziceti, o fi periculoasă zăpada asta care stă să cadă?

-

Se dă poza asta: 

Poza a fost făcută joi seara, după ce am ieşit de la concertul #1martiefolk, cu zăpada care stă cam periculos pe marginea unei clădiri de pe calea Victoriei, vis-a-vis de Poliţia Capitalei, într-o zonă chiar foarte circulată. Nu e chiar puţin lucru să-ţi cadă în cap o bucată de zăpadă din aceea îngheţată…

Cineva s-a sesizat şi a pus o bandă de delimitare pentru ca zona să fie ocolită dar repede s-a găsit altcineva care a fost suficient de tembel să o dea jos. Ce mama naibii căuta aia acolo şi de ce să ocolească el? Fără alte comentarii.

2

Cum stați cu încrederea?

-

Citind azi la Costin postul ăsta, mi-am adus aminte că am mai demult în draft un articol neterminat care are cam aceleaşi rădăcini şi anume încrederea.

Voi cum staţi la capitolul încredere? Câţi oameni puteţi număra dintre cei care ar avea încredere “orbeşte” în voi? În câţi oameni aveţi voi încredere deplină? Nu contează ce presupune încrederea. Ori o ai, ori n-o ai.

Răspunzând la întrebările de mai sus, scrieţi-i pe o foaie de hârtie în ordinea în care îi “depistaţi”. Încercaţi să faceţi acest lucru în câteva minute. E un exerciţiu care vă va spune foarte multe despre voi.

Cu cine aţi început? Cu cunoştinţele şi prietenii sau cu rudele?

Aşa de multe persoane aţi scris? :)

 

2

Eu am smartphone, tu ai smartphone, noi toți avem smartphone

-

Exact, toată lumea are în ziua de azi un smartphone, iar dacă nu are încă, atunci sigur e pe cale să-şi cumpere unul. Telefon, aparat foto, cameră de filmat, GPS, e-mail, Facebook, Twitter, Google+, Messenger, Skype, WordPress şi tone de alte aplicaţii, toate într-un singur telefon, deştept îi spunem noi şi de dimensiuni mici, comod şi uşor de folosit.

Am primit azi dimineaţă un studiu internaţional realizat de compania GfK pe piaţa telefoanelor mobile şi în special pe cea a smartphone-urilor, care arată că cererea de smartphone-uri este mai mare ca oricând în Europa.

Dacă sunteţi curioşi, vă invit să parcurgeţi, în cele ce urmează, cele mai importante concluzii ale studiului:

În 2011, cererea de telefoane mobile a crescut din nou în Europa, în mare parte ca urmare a popularităţii în creştere a smartphone-uri. Conform GfK, anul trecut au fost vândute cu 3,2% mai multe telefoane mobile decât în 2010, vânzările de smartphone-uri crescând cu 67%. Anul trecut, 258 de milioane de telefoane au fost cumpărate de către consumatorii europeni.

 

În 2010, smartphone-uri reprezentau doar 22% din vânzări pe piaţa telefoniei mobile, iar în 2011 această cifră a crescut la 36%. În decembrie 2011, cota a urcat la 45%. Retailerii din toate cele 25 de ţări monitorizate din Europa au înregistrat vânzări de două cifre, variind între 35% în Marea Britanie şi 105% în ţările Eurasiatice precum Kazahstan, Rusia, Turcia şi Ucraina. Cu o cota în unităţi volum de peste 17%, Marea Britanie este în prezent cea mai mare piaţă pentru smartphone-uri din Europa, urmată de Germania, Austria şi Elveţia, cu 16% în total. Preţul mediu al unui telefon mobil în Europa a crescut cu 8% între 2010 şi 2011, până la 200 euro.

 

Experţii GfK în retail anticipează că industria dispozitivelor digitale – care include telefoane mobile, televizoare LCD, computere, camere digitale, tablete PC şi dispozitive de birou – va atinge anul acesta 22% din vânzările sale globale numai prin vânzările de smartphone-uri. Acest lucru ar echivala cu o creştere de 4 puncte procentuale faţă de cifra din 2011.

 

Despre studiu

Panelul de retail GfK colectează periodic date din peste 90 de ţări din întreaga lume despre telefonia mobilă şi fixă, stickuri pentru Internet, accesorii pentru telefoane mobile, dispozitive de telecomunicaţii, tarife de telefonie mobilă şi conţinut pe mobil, aşa cum sunt jocurile şi tonurile de apel. Analiza actuală se bazează pe datele referitoare la dezvoltarea pe piaţa de telefonie mobilă în 2011 din 25 de ţări: Austria, Belgia, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Kazahstan, Letonia, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Rusia, Spania, Suedia, Elveţia, Turcia, Ucraina şi Marea Britanie.

2

Lecție de civilizație

-

Un român plecat în Suedia lucra la fabrica de autoturisme Volvo. Locuia într-un oraş situat la câteva zeci de kilometri de locul de muncă. La început nu avea maşină, motiv pentru care un coleg de-al său care locuia în apropiere, îl lua în fiecare dimineaţă din faţa casei şi mergeau împreună la serviciu.

Parcarea fabricii era foarte lungă, iar în capătul ei se afla poarta de intrare, acolo pe unde fiecare angajat intra şi îşi trecea cartela de acces în incinta fabricii.

În fiecare dimineaţă ei ajungeau cam cu jumătate de oră înainte de începerea programului de lucru şi parcau exact la începutul parcării, parcurgând pe jos până la intrare cam 10 minute. Parcarea la ora aceea era mai mult goală, populându-se pe măsură ce se apropia ora de începere a lucrului.

În prima dimineaţă omul nostru s-a mirat un pic, a doua zi colegul a procedat la fel şi tot aşa, iar nedumerirea omului nostru creştea în fiecare zi însă nu îndrăznea să-l întrebe nimic.

Că plecau mai devreme, să ajungă la timp la servici şi astfel să evite eventuala aglomeraţie din trafic, putea înţelege dar de ce parca colegul în capătul celălalt al parcării goale, străbătând minute bune prin frig până la intrare, nu putea să-şi explice.

Într-o zi şi-a luat inima în dinţi şi şi-a întrebat colegul: “Auzi, de ce parchezi tu aici, aşa de departe de poartă, să mergem atât de mult pe jos, şi nu parchezi mai aproape, unde am văzut în fiecare dimineaţă că sunt locuri?” La care colegul îi răspunde pe un ton foarte serios: “Parchez aici pentru că noi avem suficient timp să ajungem la lucru dar altcineva care mai are doar câteva minute la dispoziţie, ar putea parca mai aproape de intrare şi astfel ar ajunge şi el la timp”.

Lecţie de civilizaţie. Lecţie de disciplină. Probabil de-asta unii sunt cu zeci de ani în faţa noastră.

0

Interviu

-

Doi prieteni care isi cautau de lucru au fost programati la interviu. Ajung la firma respectiva si sunt invitati sa astepte.

Dupa o jumatate de ora de asteptare unul dintre ei bate la usa cu gandul sa intrebe ce se intampla, si intra inchizand usa dupa el.

In interior il astepta un tip solid cu o bata de baseball in mana care cand il vede ii trage una peste gura. Omul nostru face stanga imprejur si tinandu-se de gura, probabil ca sa nu-i cada dintii, iese pe usa pe unde intrase.

Cand il vede prietenul il intreaba: “Ce-i? Ce s-a intamplat? Ce ti-au zis?”
La care primul ii raspunde, ținându-se în continuare cu mâna de gură: “Intra tu ca pe mine ma bufneste râsul”