Cu cât ştim mai mult, cu atât avem tendinţa să analizăm mai mult. Cu cât adunăm experienţă şi informaţie, cu atât ne punem singuri bariere. “Dar eu nu pot să fac asta” Dar – de altfel – nici nu încercăm. Nu putem şi gata!

Concluzia asta a plecat de la postul lui Ştefan despre perseverenţa lui Filip care mi-a adus aminte de uşurinţa cu care Ana mea reuşeşte să facă ce îşi propune (atunci când vrea cu adevărat), indiferent cât de imposibil ar părea.

Copiii nu au atâtea prejudecăţi, nu-şi pun atâtea bariere şi nu renunţă aşa de uşor. E o încăpăţânare copilărească. Specifică lor. Chiar asta e. Unii dintre noi, ăştia maturi, nu o mai avem. Ăsta e motivul pentru care încercăm să nu alterăm acest spirit la copii noştri, odată cu trecerea anilor. Câteodată reuşim, câteodată nu.

Later Edit: Dacă tot vorbim despre consecvenţă, poftim consecvenţă:

Îmi amintesc de ecografiile cu Ana, când era în burtică şi apoi cu Sara. Eu nu înţelegeam nimic din ce se mişca pe acolo. “-Uite o mânuţă!”…”-Unde, că eu n-o văd?” “Uite ce făţucă are…” Eu nu vedeam nimic. Am primit si poze, am primit şi filmări. Le-am pus acasă, am pus stop cadru, le-am studiat dar nu distingeam mare lucru.

“E băiat! Ba nu…e fată!” Fată să fie! De două ori

Mă mulţumeam să le simt picioruşele cum loveau în pântec, lipit fiind cu urechea de burtica mamii. Aşa ceva e unic. Mai ales la Ana. Dădea cu picioarele într-un mare fel. Probabil că încă de pe atunci s-a apucat de dans. Sara a fost mai liniştită…în burtică, că afară urma să fie un adevărat taifun

Între timp, probabil că tehnologia a mai avansat, iar ecografele sunt mai performante. Iată ce giumbuşlucuri se pot face în ziua de azi:

Ieri am fost la Târgul de Jucării, organizat de Teatrul Masca, în parcul Herăstrău. La târg copiii işi aduc propriile jucării, de care se îndură să se despartă, şi încearcă să le vândă. Între timp, cu banii obţinuţi, îşi cumpară şi ei, la rândul lor, alte jucării, de la alţi copii.

Totul pe parcursul a 2 ore. 2 ore de negoţ în toată regula, cu negocieri dure şi oferte care mai de care. Din când în când copilaşii merg la cortul organizatorilor unde işi fac publicitate, gen: “La 2 jucării cumparate, o prăjitură gratis”, “Veniţi la masa N3, unde veţi găsi singurul set cu soldaţi galactici din târg”, “Orice jucărie la 2 lei” sau “Vând toate jucăriile gratuit!”

Teatrul Masca a anunţat la final că au fost peste 250 de negustori înscrişi şi s-a înregistrat o cifră totală de afaceri de cca 11.270 de lei. Impresionant

Ana mea şi-a făcut safteaua cu o fetiţă care a cumparat de la ea lupul deghizat în oaie, iar la final i-au rămas doar câteva pluşuri nevândute, pe care le-am lăsat organizatorilor ce le vor duce la o casă de copii. În total a vândut de 28 de lei. Cu ce jucării şi-au cumpărat Ana şi Sara, am ieşit pe plus. A fost o zi bună pentru business

Copacul Anei este un măr din curtea noastră care a devenit subiect de studiu şi de proiect şcolar pentru Ana, proiect ce are ca temă evoluţia unui copac din iarnă până în primăvară. Săracul copăcel, l-am strămutat o dată, motiv pentru care e aşa de mititel. Nu s-a dezvoltat ca ceilalţi fraţi ai lui, plantaţi în acelaşi timp dar care au rămas la locul lor.

L-am ales pe mititelul ăsta pentru că a fost mai la îndemână, în faţa casei, unde puteam foarte uşor să ne amintim de proiect şi să-i facem câte o poză în diferite stadii de dezvoltare. L-am pozat începând din iarnă, până acum câteva zile, când au apărut şi primele fructe. Azi am reuşit să strângem toate pozele şi am realizat filmuleţul de mai jos:

…desigur alături de Teatrul Masca, iniţiatorul evenimentului Iepuraşul la Masca, unde cu bucurie mă implic şi eu de 3 ani. Ieri, în Joia Mare, amfiteatrul şi curtea Teatrului Masca s-au umplut pentru două ore cu copilaşi care au venit să coloreze ouă alături de actori, părinţi sau bunici.

Ne-a ajutat şi vremea şi totul a ieşit excepţional. Ouăle de lemn dar şi cele proaspete au ajuns la toată lumea, iar în plus am avut două ateliere, unul de recuperat ouă sparte (se aplică o folie autocolantă pe ouăle sparte la fierbere) şi altul de ouă încondeiate. Nu vă pot spune şi cred că nici pozele de mai jos nu pot să arate cât de tare s-au distrat copilaşii

Am avut nevoie de ajutor pentru a învăţa copii să folosească vopseaua de ouă şi pentru a fi lângă ei să nu le lipsească nimic, iar pentru asta trebuie să mulţumesc foarte mult:

- copiilor din Dance World şi părinţilor acestora. Sunteţi nişte minunaţi!

- echipei de studenţi la actorie care fac practică la Teatrul Masca

- actorilor şi prietenilor Teatrului Masca

- Domnului Mihai Mălaimare care a “luptat” cot la cot cu noi, a făcut poze şi a întreţinut atmosfera de Sărbătoare

- Alinei, doamna mea, fără de care nu ar fi fost posibilă desfăşurarea de forţe de ieri

- D-nei Kamenov, cea care a pus la dispoziţie vopseaua de ouă şi ornamentele de Paşti, marca Pet

Vă doresc tuturor să aveţi Sărbători Fericite!

Mai multe poze.

Anul trecut a fost prima dată când am făcut la Teatrul Masca un atelier pentru incondeierea ouălor, cu ocazia evenimentului Iepuraşul la Masca din Joia Mare. Mare distracţie pentru copii Vom repeta figura şi în acest an. Iată câteva poze de anul trecut:

Ne vedem la Masca, la ora 16.00.