Aproape în fiecare seară, la culcare, le pun fetelor o poveste audio de pe www.gradinapovestilor.ro, un site cu poveşti şi povestioare pentru copii. Reţetă garantată pentru culcat copiii. Te ia somnul imediat. Mai ales pe mine

Una dintre preferatele lor e povestea “Cizmuliţele”. Nu ştiu dacă o ştiţi dar nouă ne place foarte mult. Iat-o:

Un copil, la gradiniţă, încearca să-şi încalţe cizmuliţele. Pentru că nu se descurca, a cerut ajutor educatoarei. Cu tot trasul şi împinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum să intre. Pănă când a reuşit totuşi să îl încalţe, educatoarei i-au apărut broboane de transpiraţie pe frunte.

De aceea aproape că i-au dat lacrimile când copilul i-a zis: “Doamna, dar sunt puse invers…” Într-adevar, erau pe picior greşit… Nu a fost cu nimic mai uşor să îi scoată cizmuliţele decât să i le pună, totuşi a reuşit să işi păstreze calmul până când iar cizmuliţele erau încălţate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta aşa cum trebuia. Însă atunci băieţelul a zis: “Cizmuliţele astea nu sunt ale mele!!”

În loc să strige la el: “De ce nu mi-ai spus??”, educatoarea şi-a muscat buza şi încă o dată s-a chinuit să îl descalţe. Când s-a terminat chinul descălţatului, băieţelul i-a spus: “Sunt cizmuliţele fratelui meu. Mama mi-a zis să le încalţ pe astea azi.”

Acum ea nu mai ştia ce să facă… Să plângă sau să râdă? A reuşit totuşi să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmuliţele. Când, în sfârşit, l-a încalţat, înainte de a-l trimite afară la joaca, l-a intrebat: “Şi acum, unde iţi sunt mănuşile? Trebuie să ţi le pun în mâini ca să poţi pleca afară!”

Răspunsul?

-“Le-am băgat în cizmuliţe ca să nu le pierd…”

Sara mea de 3 ani recunoaşte câteva mărci auto dar cam atât. Puştiulică ăsta, însă, e ceva de speriat. Şi are numai 2 ani!

De cele mai multe ori copiii ştiu mai bine decât noi, ăştia mari, care e esenţa vieţii.

Am întrebat-o într-o doară pe Sara mea de 3 ani ce este viaţa, o întrebare la care nici adulţii nu ştiu întotdeauna să răspundă. Mi-a răspuns, cu cuvintele ei, că viaţa pentru ea înseamnă să fim fericiţi cu toţii, noi cei de lângă ea. Dar mai bine s-o ascultăm:

Sara – Ce este viata

O să-mi fie foarte dor de perioada asta în care Sara are un grai special

Sunt de părere că mai bine încerci să “umbli” la cauză şi nu la efect. La fel este şi cu navigatul pe internet a celor mici. Educaţia şi prevenirea sunt acţiuni mult mai eficiente în demersul nostru, al părinţilor, de a ne ţine copiii departe de pericolele internetului.

A interzice accesul pe internet este o prostie. În era digitală toată lumea ar trebui să ştie să lucreze cu un computer şi să cunoască puterea internetului. Ce ne-am face acum fără e-mail, Google, reţele sociale, Office etc? Acum 20-30 de ani puteam trăi şi fără ele dar acum ne sunt indispensabile.

A instala pe PC-uri nu ştiu ce soft-uri pentru ca cei mici să nu acceseze nu ştiu ce site-uri nu este de cele mai multe ori calea cea mai bună. Ştiţi cum e cu “fructul” oprit…copiii sunt curioşi şi vor face tot posibilul să descopere tocmai ceea ce noi încercăm cu  îndârjire să ascundem.

Copiii sunt ascultători dacă ştii să vorbeşti cu ei şi dacă le ocupi corespunzător timpul şi le speculezi surplusul de energie specific vârstei. Anei mele îi plac câteva jocuri online, iar în restul timpului petrecut în faţa laptopului ascultă muzică sau se uită la serialul preferat, un musical. Altfel, e ocupată cu şcoala, a început să citească – activitate de care e fascinată – şi nu în cele din urmă e dansatoare, ocupaţie care în anumite perioade ale anului îi (ne) ocupă tot timpul.

Salut iniţiativa COSMOTE România, cu ocazia Zilei Siguranţei pe Internet din 7 februarie, prin care lansează o campanie complexă de comunicare ce va contribui la cea mai mare campanie naţională de protejare a copiilor şi a tinerilor împotriva conţinutului digital neadecvat.

Ce face concret Cosmote? Va tipări 60,000 de exemplare ale broşurii „Cum să-ţi protejezi copiii de pericolele internetului” ce vor fi disponibile în magazinele COSMOTE şi Germanos, şi vor fi de asemenea distribuite în şcolile din 13 oraşe şi la evenimente corporatiste. În plus, compania va derula o campanie în online şi print.

La Mulţi Ani, iubită Sara!

Acest blog îl porneam acum doi ani cu o postare despre Ana care împlinea atunci 5 ani, prin intermediul căreia îi anunţam petrecerea. După doi ani am sărbătorit-o din nou, poate pentru ultima dată într-un loc de joacă de la McDonalds, că de…a crescut şi ea deşi pentru noi părinţii e o variantă de a-ţi sărbători copiluţii foarte comodă.

Au venit mulţi copii, prieteni mai vechi sau mai noi, colegi de la şcoală şi s-au distrat aproape două ore. Noi, ăştia mai mari ne-am întreţinut şi noi separat, nici nu i-am auzit pe cei mici. Am fost la ei doar să-i filmez puţin, iar pozele de mai jos le-au făcut cei de la McDonalds.

I-am împlinit un vis Anei. Tot anul şi-a dorit să-i serbăm ziua care, din anumite puncte de vedere, cade “nefericit” pe 1 ianuarie. Toţi copiii sunt în vacanţă, lumea e după Revelion, adică mai mult mahmură sau oricum obosită. Altfel, ea e o norocoasă. E greu să uiţi când e ziua ei

La Mulţi Ani, Ana!