Ana ne-a făcut din nou “program” şi în week-end-ul ăsta am evadat din Bucureşti la Sărata Monteoru. Ana participă la festivalul de muzică uşoară Mihaela Runceanu “Pentru voi, muguri noi” de la Buzău, unde dansează cu trupa ei, Dance World.

Aşa am ajuns pentru prima dată la Sărata Monteoru, iar azi chiar o să avem vreme să dăm o raită prin zonă, inclusiv la vulcanii noroioşi.

Până atunci, cam aşa e pe aici:

Începând de ieri Blogosfera Vrancea există cu acte în regulă, asta pentru că a primit Certificatul de Naştere, semnat şi parafat de DreamTeamRO.

Pe principiul “mai bine mai târziu decât deloc”, actul a fost emis după 2 ani de la naştere, act oficial care “atestă, certifică şi confirmă” că acum fix doi ani de zile nu am trecut degeaba prin Focşani, ci am pus umărul serios la crearea unei frumoase comunităţi locale de bloggeri. Iată Certificatul de Naştere:

Doi ani a împlinit şi gaşca DreamTeamRO motiv pentru care gazdele noastre ne-au făcut cadou nişte biscuiţi 2.0 personalizaţi. Bicuiţii sunt aceia care se pun sub paharul sau sticla de bere. De bere, nu de apă, da?

Transmit La Mulţi Ani Blogosferei Vrancea şi din partea lui Vlad şi a lui Nicu, care au lipsit motivat în deplasarea de ieri. Nu vă faceţi grijă băieţi, am făcut faţă cu brio asaltului bericios al gazdelor

Mesajul meu către bloggerii din Focşani e să apelaţi de câte ori e nevoie la noi. Nu trebuie să aşteptaţi să ne vedem. Aveţi adresele de e-mail dar oricum comunicăm şi prin alte mijloace.

Mulţumim gazdelor de ieri, Auto Aiss, dealer Opel, printre alte numeroase mărci auto, alături de care am sărbătorit şi 150 de ani de Opel cu cele mai noi două modele ale sale: Zafira Tourer şi Astra GTC.  Zafira poate intra uşor în categoria Twittmobil, deşi Twittmobilul e numai unul

La #Focsaniblogmeet-ul aniversar au participat:

Pavel Ionut, Cristian China-Birta, Florea Cristian, Bianu Gabriel, Istode Costinel, Pato, Cristian Paul Emilian, Reissa Schwartz, Giurgea Amalia, Blidaru Madalin, Rufa Remus, Mangu Adrian, Dan Trofin, Crintea Valerica, Bezea Tudor, Marius Matache, Stefan Murgeanu, Gabriel Micu şi subsemnatul.

La Mulţi Ani Blogosfera Vrancea, La Mulţi Ani DreamTeamRO! Ne vedem la aniversarea de 3 ani…dacă nu cumva o să ne vedem mai curând!

Sâmbătă, 25 februarie 2012, ne deplasăm la Focşani să sărbătorim 2 ani de DreamTeamRO dar şi 2 ani de blogosferă vrânceană, respectând tradiţia ultimilor ani. Odată cu primul nostru drum la Focşani, in februarie 2010, bloggerii din Focşani s-au întâlnit (oficial) pentru prima oară, moment în care s-a născut, practic, blogosfera locală.

Acum 2 ani de zile mergeam la Focşani în formula Vlad, Ştefan, Cristi şi subsemnatul. Era prima noastră deplasare. La următoarea excursie în ţară, gaşca s-a întregit cu Make şi Nicu.

Aşadar, sâmbătă revenim la Focşani unde vom mai sărbători şi 150 de ani de Opel, alături de noile sale modele: Zafira Tourer şi Astra GTC. Se anunţă o zi plină…ca un pahar de bere

Pregătiţi berea că venim!

Pe vremea asta de afară, de un astfel de taxi e nevoie

Aquapolis Costa Daurada “La Pineda” este un aqua-parc în staţiunea Salou, unde am stat astă vară când am vizitat Barcelona. După cum vă spuneam în articolul precedent, Salou este o staţiune la Marea Mediterană, situată la 100 de km de Barcelona.

Am ales parcul de distracţii Aquapolis în locul revenirii în Barcelona pentru că era prea tentant. Cu atâtea premiere, a sta toată ziua într-un parc acvatic de dimensiunea asta şi cu atâtea atracţii, era o premieră absolută. Şi n-am ales rău!

Noi ăştia mari am fost mai rău ca şi copiii. Am stat mai mult de 6-7 ore numai în apă. Tobogane de toate felurile şi de toate dificultăţile, piscină de mare adâncime pentru sărituri în apă, piscină cu valuri, hidromasaj, duşuri de toate felurile, zone pentru copii, delfinariu etc.

Singura chestie care m-a oprit să mă dau în toate atracţiile a fost de ordin fizic. Instinctul de conservare m-a oprit să mă dau pe chestii care implicau acţiune asupra coloanei, în acea perioadă fiind la nu mai două luni distanţă de operaţia pe coloană. Dar înnotul mi-a fost recomandat, aşa că am am prestat la greu Şi hidromasajul…ah hidromasajul a fost o binecuvântare pentru un spate ramolit ca al meu. Şi mă refer la hidromasaj din ăla adevărat, de mare putere, nu vânturi prin apă

Cea mai “dură” dintre atracţii se cheamă Bumerang. Deşi de la distanţă nu pare. Când îţi dai drumul de sus, rămâi pentu câteva secunde fără aer şi nu mai atingi cu colacul suprafaţa pe care aluneci. Am găsit pe internet un filmuleţ cu această atracţie, să vă faceţi măcar o idee:

Şi cu cât eşti mai greu, cu atât senzaţiile tari sunt mai mari

Dacă ajungeţi pe acolo, vă recomand să mergeţi la Aquapolis. La celălalt parc celebru de distracţii din Salou, Port Aventura, n-am avut vreme să ajungem. Data viitoare

De citit din aceeaşi serie: Aproape o lună offline, Tronsonul București – Paprika Csarda, 1.400 km într-o singură zi, Serris – un orășel care mi-a rămas în suflet, Aux Champs Elysées, Am ajuns şi la Disneyland,Château de Versailles, Am urcat, într-un final, în Turnul Eiffel, Regula pariziană, Sunt români, Coasta de azur – episodul 1: Monaco, Coasta de azur – episodul 2: Nisa şi Barcelona.

Rămăsesem cu firul poveştilor de vacanţă la Nisa şi la prima mea baie în Mediterană. După Nisa ne-am îndreptat spre Barcelona, tinând destul de aproape ţărmul Mediteranei. La fel ca Ftanţa, şi Spania era o destinaţie în premieră pentru noi.

În Barcelona am ajuns seara şi ne-am cazat cam la 100 de Kilometri de Barcelona, în staţiunea Salou (mai exact La Pineda), lângă parcurile de distracţie Port Aventura şi Aquopolis (pentru cunoscători ). Ne-am fi dorit să fim mai aproape de Barcelona, dar de…costurile erau mai mari. Oricum şi în Salou a fost ok.

A doua zi am mers glonţ către Barcelona. Nu mai aveam răbdare. Auzisem atâtea lucruri despre minunatul oraş catalan şi voiam să vizităm cât mai multe. Apăi câte poţi vedea într-o singură zi? Numai să te plimbi prin Barcelona şi să simţi exoticul mediteranean ar fi fost suficient. Noi am reuşit un pic mai mult de atât, deşi nu am ajuns (de data asta), la Gradinile lui Gaudi, la stadionul Barcei, Nou Camp, sau am ratat o plimbare cu funicularul peste Barcelona (s-a închis cu 15 minute înainte de a ajunge noi).

Am reuşit să vedem totuşi impunătoarea La Sagrada Familia, să zăbovim un pic pe plajă, să vedem portul şi plaja Barceloneta sau să vizităm Acvariul. În rest ne-am lăsat pradă labirintului de străzi din Barcelona şi am străbătut oraşul de la un capăt la altul.

Mai erau destul de multe “obiective” dar timpul trecea cu mare viteză. Ne-am întors în Salou, cu gândul de a reveni a doua zi, să reluăm periplul prin Barcelona dar nu am mai făcut-o. Am preferat să mergem la Aquopolis, un parc de distracţie acvatic, despre care voi povesti în episodul următor. Şi n-am făcut rău.

Chiar dacă am rămas cu un gol în stomac că nu am mai reuşit să revenim în Barcelona, mă consolez cu gândul că voi reveni şi voi încerca să mă “satur” de Barcelona. Nu ştiu dacă voi reuşi, aşa cum nu au reuşit nici alţii care revin de câte ori au ocazia şi declară Barcelonei dragoste eternă

Mi-aş fi dorit să pot descrie Barcelona mai în amănunt şi să-i pot transmite mai bine farmecul aparte dar niciun milion de cuvinte sau un milion de poze nu pot înlocui trăirile de la faţa locului.

De citit din aceeaşi serie: Aproape o lună offline, Tronsonul București – Paprika Csarda, 1.400 km într-o singură zi, Serris – un orășel care mi-a rămas în suflet, Aux Champs Elysées, Am ajuns şi la Disneyland,Château de Versailles, Am urcat, într-un final, în Turnul Eiffel, Regula pariziană, Sunt români, Coasta de azur – episodul 1: Monaco şi Coasta de azur – episodul 2: Nisa.