Sâmbătă, 25 februarie 2012, ne deplasăm la Focşani să sărbătorim 2 ani de DreamTeamRO dar şi 2 ani de blogosferă vrânceană, respectând tradiţia ultimilor ani. Odată cu primul nostru drum la Focşani, in februarie 2010, bloggerii din Focşani s-au întâlnit (oficial) pentru prima oară, moment în care s-a născut, practic, blogosfera locală.

Acum 2 ani de zile mergeam la Focşani în formula Vlad, Ştefan, Cristi şi subsemnatul. Era prima noastră deplasare. La următoarea excursie în ţară, gaşca s-a întregit cu Make şi Nicu.

Aşadar, sâmbătă revenim la Focşani unde vom mai sărbători şi 150 de ani de Opel, alături de noile sale modele: Zafira Tourer şi Astra GTC. Se anunţă o zi plină…ca un pahar de bere

Pregătiţi berea că venim!

Pe vremea asta de afară, de un astfel de taxi e nevoie

Aquapolis Costa Daurada “La Pineda” este un aqua-parc în staţiunea Salou, unde am stat astă vară când am vizitat Barcelona. După cum vă spuneam în articolul precedent, Salou este o staţiune la Marea Mediterană, situată la 100 de km de Barcelona.

Am ales parcul de distracţii Aquapolis în locul revenirii în Barcelona pentru că era prea tentant. Cu atâtea premiere, a sta toată ziua într-un parc acvatic de dimensiunea asta şi cu atâtea atracţii, era o premieră absolută. Şi n-am ales rău!

Noi ăştia mari am fost mai rău ca şi copiii. Am stat mai mult de 6-7 ore numai în apă. Tobogane de toate felurile şi de toate dificultăţile, piscină de mare adâncime pentru sărituri în apă, piscină cu valuri, hidromasaj, duşuri de toate felurile, zone pentru copii, delfinariu etc.

Singura chestie care m-a oprit să mă dau în toate atracţiile a fost de ordin fizic. Instinctul de conservare m-a oprit să mă dau pe chestii care implicau acţiune asupra coloanei, în acea perioadă fiind la nu mai două luni distanţă de operaţia pe coloană. Dar înnotul mi-a fost recomandat, aşa că am am prestat la greu Şi hidromasajul…ah hidromasajul a fost o binecuvântare pentru un spate ramolit ca al meu. Şi mă refer la hidromasaj din ăla adevărat, de mare putere, nu vânturi prin apă

Cea mai “dură” dintre atracţii se cheamă Bumerang. Deşi de la distanţă nu pare. Când îţi dai drumul de sus, rămâi pentu câteva secunde fără aer şi nu mai atingi cu colacul suprafaţa pe care aluneci. Am găsit pe internet un filmuleţ cu această atracţie, să vă faceţi măcar o idee:

Şi cu cât eşti mai greu, cu atât senzaţiile tari sunt mai mari

Dacă ajungeţi pe acolo, vă recomand să mergeţi la Aquapolis. La celălalt parc celebru de distracţii din Salou, Port Aventura, n-am avut vreme să ajungem. Data viitoare

De citit din aceeaşi serie: Aproape o lună offline, Tronsonul București – Paprika Csarda, 1.400 km într-o singură zi, Serris – un orășel care mi-a rămas în suflet, Aux Champs Elysées, Am ajuns şi la Disneyland,Château de Versailles, Am urcat, într-un final, în Turnul Eiffel, Regula pariziană, Sunt români, Coasta de azur – episodul 1: Monaco, Coasta de azur – episodul 2: Nisa şi Barcelona.

Rămăsesem cu firul poveştilor de vacanţă la Nisa şi la prima mea baie în Mediterană. După Nisa ne-am îndreptat spre Barcelona, tinând destul de aproape ţărmul Mediteranei. La fel ca Ftanţa, şi Spania era o destinaţie în premieră pentru noi.

În Barcelona am ajuns seara şi ne-am cazat cam la 100 de Kilometri de Barcelona, în staţiunea Salou (mai exact La Pineda), lângă parcurile de distracţie Port Aventura şi Aquopolis (pentru cunoscători ). Ne-am fi dorit să fim mai aproape de Barcelona, dar de…costurile erau mai mari. Oricum şi în Salou a fost ok.

A doua zi am mers glonţ către Barcelona. Nu mai aveam răbdare. Auzisem atâtea lucruri despre minunatul oraş catalan şi voiam să vizităm cât mai multe. Apăi câte poţi vedea într-o singură zi? Numai să te plimbi prin Barcelona şi să simţi exoticul mediteranean ar fi fost suficient. Noi am reuşit un pic mai mult de atât, deşi nu am ajuns (de data asta), la Gradinile lui Gaudi, la stadionul Barcei, Nou Camp, sau am ratat o plimbare cu funicularul peste Barcelona (s-a închis cu 15 minute înainte de a ajunge noi).

Am reuşit să vedem totuşi impunătoarea La Sagrada Familia, să zăbovim un pic pe plajă, să vedem portul şi plaja Barceloneta sau să vizităm Acvariul. În rest ne-am lăsat pradă labirintului de străzi din Barcelona şi am străbătut oraşul de la un capăt la altul.

Mai erau destul de multe “obiective” dar timpul trecea cu mare viteză. Ne-am întors în Salou, cu gândul de a reveni a doua zi, să reluăm periplul prin Barcelona dar nu am mai făcut-o. Am preferat să mergem la Aquopolis, un parc de distracţie acvatic, despre care voi povesti în episodul următor. Şi n-am făcut rău.

Chiar dacă am rămas cu un gol în stomac că nu am mai reuşit să revenim în Barcelona, mă consolez cu gândul că voi reveni şi voi încerca să mă “satur” de Barcelona. Nu ştiu dacă voi reuşi, aşa cum nu au reuşit nici alţii care revin de câte ori au ocazia şi declară Barcelonei dragoste eternă

Mi-aş fi dorit să pot descrie Barcelona mai în amănunt şi să-i pot transmite mai bine farmecul aparte dar niciun milion de cuvinte sau un milion de poze nu pot înlocui trăirile de la faţa locului.

De citit din aceeaşi serie: Aproape o lună offline, Tronsonul București – Paprika Csarda, 1.400 km într-o singură zi, Serris – un orășel care mi-a rămas în suflet, Aux Champs Elysées, Am ajuns şi la Disneyland,Château de Versailles, Am urcat, într-un final, în Turnul Eiffel, Regula pariziană, Sunt români, Coasta de azur – episodul 1: Monaco şi Coasta de azur – episodul 2: Nisa.

Nu prea se potriveşte cu vremea de afară dar trebuie să continui povestea periplului de astă vară prin Europa. După vizita în Monaco, ne-am hotărât a doua zi să facem prima noastră baie în Mediterana şi ne-am îndreptat către plaja “exclusivistă” de la Nisa. Mai exact ne-am oprit cam în dreptul Hotelului Le Negresco, fondat din câte am înţeles de un român. Why not?

Pe plajă şoc: caută nisipul şi ia-l de unde nu-i. În loc de nisip, pietriş şi chiar bolovăniş pe alocuri. Cum mama naibii să-ţi întinzi spatele proaspăt operat, pe atunci, pe pietriş? Am întrebat gazda care venise cu noi şi mi-a spus că în Nisa aşa e plaja. Doar cele private mai conţineau ceva nisip, în rest trebuia să-ţi întinzi cearceaful pe bolovani.

Măcar dacă ştiam îmi luam de acasă încăţări din acelea speciale, că de cele din Nisa nici nu mă puteam apropia. Scumpe rău. De altfel ca toate produsele şi serviciile de pe Coastă. Normal aş zice. Dacă nu pe Coasta de Azur, atunci unde?

Dar apa…apa Mediteranei e divină şi are o culoare senzaţională. Un fel de turcuaz mai deschis. Curată, clară, transparentă. În apă tot bolovani dar cine mai ţinea cont de ei când te bălăceai în aşa baltă? C’est Magnifique! La fiecare 4-5 minute decola câte un avion de pe aeroportul internaţional din Nisa, situat chiar pe malul Mediteranei., destul de aproape de plaja noastră.

Seara am ieşit la o plimbare prin oraş. Foarte curat şi îngrijit. De, oraş-staţiune la Marea Mediterană. Nici nu ştiu dacă e corect spus staţiune. Staţiune e Mamaia, iar Nisa e cu siguranţă altceva. Plin de turişti, oraşul era foarte animat chiar şi la 1-2 noaptea.

Ne-am plimbat pe faleză, mai exact pe Promenade des Anglais, am văzut şi cele 7 statui, de culori diferite din Place Massena, care semnifică cele 7 continente şi oraşul vechi, plin de cafenele si magazine de suveniruri. Până la Nisa n-am ştiut cât de bună e apa rece după o îngheţată delicioasă. Încerc să-mi aduc aminte cum se cheamă acel loc, situat într-o piaţă din centrul Nisei, unde se mănâncă cea mai bună îngheţată din lume, cu toate aromele pământului

Mi-am propus să revin în Nisa. Cu un low-cost Bucureşti-Nisa, direct, facem doar câteva ore. Avem şi unde sta…Mulţumim pentru ospitalitate Nea Gigi. Să te ţină Dumnezeu sănătos! Ne vedem la vară

De citit din aceeaşi serie: Aproape o lună offline, Tronsonul București – Paprika Csarda, 1.400 km într-o singură zi, Serris – un orășel care mi-a rămas în suflet, Aux Champs Elysées, Am ajuns şi la Disneyland, Château de Versailles, Am urcat, într-un final, în Turnul Eiffel, Regula pariziană, Sunt români şi Coasta de azur – episodul 1: Monaco.

Iată că am ajuns din nou la Mediaş mai repede decât mi-am închipuit. După mega concediul petrecut la Mediaş şi Sighişoara alături de DreamTeamRO & families din luna august, era clar că o să ne întoarcem să ne revedem prietenii. Aşa am promis şi ne-am ţinut de promisiune. Am ajuns vineri la prânz la Mediaş şi ne-am întors în Bucureşti sâmbătă dupăamiază.

Ne lipsea doar un pretex, iar acesta a venit: Mediaş Blog Awards 2011, competiţie locală de bloguri care ar face invidioase multe blogosferi locale. Lasă că face Mediaş-ul. Mediaş Blog Awards e deja la a 3-a ediţie şi adună în competiţie din ce în ce mai multe bloguri. Sala Muzeului Gazului din Mediaş a fost neîncăpătoare.

E adevărat că pe lângă competiţie s-au desfăşurat si evenimentul Medias Mentorship, powered by Chinezu şi prezentările lui Mihai Negrea – proiectul OutinMures.ro şi a lui Tudor Popa – proiectul cemerita.ro, care au adunat şi viitori bloggeri, tineri de acum sau tineri mai de demult

Despre proiectul Buninet - Bunicii invață să comunice pe Internet v-am povestit ieri. Ce vreau să adaug e că pe lângă experienţa în sine şi networking-ul de rigoare, Mediaş Blog Awards a “smuls” o promisiune prin care se va încerca popularizarea platformei WordPress.com care stă în spatele celor mai multe bloguri, în detrimentul uneia dintre cele mai folosite platforme de către bloggerii medieşeni, adică Blogsport.com.

Promisiunea a venit de la medieşanul Cosmin Tataru care va susține gratuit 10 bloguri timp de 6 luni pe serverul personal, fiecare cu maxim 500 MB spațiu ocupat (administrare bloguri pe platforma WordPress inclusă) cu precizarea că oferta este valabilă doar pentru bloggerii medieșeni. Aveţi detalii aici. Bravo! Aş vrea să cred că la decizia asta a contribuit şi “presiunea” exercitată de DreamTeamRO asupra bloggerilor prezenţi la Medias Blog Awards

Ce a urmat, e istorie. Am mâncat o pizza, am baut un vin fiert alături de bloggerii medieşeni, iar apoi am refăcut “drumul folkului” din Sighişoara, de astă vară, adică ne-am retras în salonul roz de la Traube, unde am prestat folk şi alte muzici până noaptea târziu, în compania acelorlaşi prieteni dragi: Feri, Mircea, Cristi şi Cristina Pustai

Câştigătorii Media Blog Awards îi găsiţi aici.

Medias Blog Awards este un concurs organizat de Dianthus Medias cu sprijinul Centrului de Documentare Gaze Naturale Medias, Blogal Initiative, Dafora Turism, Mediasinfo.ro, Bigpizza Medias,Contrast-Publicitate, Mediaslive.ro, si Feri Teglas Blog.

La revedere Mediaş, ştiu că ne vom revedea!

PS. Make, ti-am simţit lipsa