Ieri am fost la Târgul de Jucării, organizat de Teatrul Masca, în parcul Herăstrău. La târg copiii işi aduc propriile jucării, de care se îndură să se despartă, şi încearcă să le vândă. Între timp, cu banii obţinuţi, îşi cumpară şi ei, la rândul lor, alte jucării, de la alţi copii.

Totul pe parcursul a 2 ore. 2 ore de negoţ în toată regula, cu negocieri dure şi oferte care mai de care. Din când în când copilaşii merg la cortul organizatorilor unde işi fac publicitate, gen: “La 2 jucării cumparate, o prăjitură gratis”, “Veniţi la masa N3, unde veţi găsi singurul set cu soldaţi galactici din târg”, “Orice jucărie la 2 lei” sau “Vând toate jucăriile gratuit!”

Teatrul Masca a anunţat la final că au fost peste 250 de negustori înscrişi şi s-a înregistrat o cifră totală de afaceri de cca 11.270 de lei. Impresionant

Ana mea şi-a făcut safteaua cu o fetiţă care a cumparat de la ea lupul deghizat în oaie, iar la final i-au rămas doar câteva pluşuri nevândute, pe care le-am lăsat organizatorilor ce le vor duce la o casă de copii. În total a vândut de 28 de lei. Cu ce jucării şi-au cumpărat Ana şi Sara, am ieşit pe plus. A fost o zi bună pentru business

Îmi creşte inima când un retailer din România accesează Social Media. De când îi aştept…Mai ales acele reţele care în alte ţări, unde sunt prezente, bubuie pe Social Media, iar la noi le ignoră cu nonşalanţă. Mă rog…altă conducere, alte mentalităţi, chiar dacă fac parte din acelaşi grup.

Ultimul venit pe lista retailerilor de la noi, dintre cei care se uită şi către Social Media, este reţeaua de tip cash & carry Selgros, intrată puternic la începutul acestei luni în online cu un site nou, conturi pe Facebook, Twitter, Google+, LinkedIn şi YouTube şi cu prima campanie online, desfăşurată simultan pe Facebook şi YouTube. Detalii aici.

Deşi a declarat acum cca un an că Socia Media nu este printre primele lor preocupări, conducerea Selgros şi-a dat, probabil, seama (mai bine mai târziu decât deloc) că nu poate naviga contra curentului şi nu se mai poate opune acestui trend (sau să-i zic necesitate?).

Mai sunt încă retaileri care, cel puţin deocamdată, ignoră aceste canale de comunicare. Dar până când? După cum spuneam acum câţiva ani, eu îi aştept. Pe mine mă vor găsi deja aici

Acţiunea determină rezultatele, iar ca să acţionezi, ai nevoie de o motivaţie, de un ţel, un vis. De prea puţine ori se întâmplă să realizezi ceva, fără a avea la bază o motivaţie puternică. Allan Pease defineşte acestă motivaţie, în cartea sa “Întrebările sunt răspunsuri”, drept Factorul Motivaţional Primar sau motivul pricipal pentru care oamenii trec la acţiune.

El a identificat nouă astfel de factori motivaţionali:

- venit suplimentar

- independenţă financiară

- a avea propria afacere

- mai mult timp liber

- dezvoltare personală

- a-i ajuta pe alţii

- a întâlni oameni noi

- pensionare

- lăsarea unei moşteniri

Care dintre aceşti factori ţi se potrivesc? Eu mă lupt pentru independenţă financiară, cea care îmi va aduce mai mult timp liber pentru mine şi pentru familia mea. Astea sunt motivaţiile mele. Ştiu cu certitudine unde trebuie să ajung şi cum să ajung la destinaţie. E o chestiune doar de timp, nu de “dacă”.

Care ar fi Factorii tăi Motivaţionali Primari şi de ce i-ai ales?

Băi, mai terminaţi cu panica asta generală că pleacă reţeaua Carrefour din România! Unde pleacă? În concediu de odihnă? Sunt zvonuri alimentate de site-uri pe care nici nu merită să le amintesc aici şi care înfierează reţeaua Carrefour şi o acuză că nu ştie să facă comerţ modern. Dacă nici francezii, inventatorii hypermarketului, nu ştiu a face comerţ modern, atunci cine? Chiar nu înţeleg atacul ăsta…

Mă îndoiesc profund că cel mai mare retailer european şi numărul doi mondial, Carrefour, va părăsi o piaţă în care a avut – şi încă are – un mare succes. Conducerea Carrefour România a făcut ceva greşeli de strategie, din punctul meu de vedere (parerea mea…şi e o discuţie lungă aici) dar cu consecinţe care nu ar fi dus la o asemena decizie extremă.

Nu acelaşi lucru s-a întâmplat la unguri, piaţă de unde Carrefour a ieşit destul de repede, înainte să deschidă mai multe magazine (da, Ungaria nu are Carrefour, ştiaţi?). Dar la noi a prins foarte bine. Magazinul Carrefour Orhideea din Bucureşti a fost foarte multă vreme în topul hypermarketurilor cu cel mai mare trafic din lume. Şi nu e o glumă.

Mă îndoiesc că un retailer care are o reţea în România de 25 de hypermarketuri, 52 de supermarketuri (Carrefour Market) şi 5 francize Carrefour Express Angst, ar alege să iasă din această piaţă. Mă îndoiesc că divizia imobiliară a Grupului Carrefour, Carrefour Property, investeşte de pomană într-un mare mall de la Ploieşti, magazinul ancoră fiind un hypermarket Carrefour.

Şi dacă pleacă ce? “A pleca” în contextul ăsta înseamnă a vinde altui retailer şi iar apare în ecuaţie retailerul britanic Tesco care cochetează mai demult cu ideea de a penetra şi piaţa din România. Tesco ar fi singurul retailer care şi-ar permite o astfel de preluare, deşi mă îndoiesc că suma tranzacţiei ar fi una accesibilă.

Tesco a ezitat şi a întârziat să intre în România atunci când piaţa era încă goală. După care le-a fost imposibilă intrarea. Ei nu pot intra pe piaţa noastră decât prin preluarea altei reţele. Altfel le-ar fi foarte greu din cauza costurilor ridicate, iar poziţiile cheie (terenurile) sunt cam luate.

Eu zic să aşteptăm dezminţirea din partea Carrefour-ului şi să terminăm cu circul ăsta. Nu mor caii când vor câinii.

Nu încerc să schimb pe nimeni ci doar încerc să te trezesc din adormire. Nu te mai plânge că eşti sărac! Eşti sărac nu pentru că venitul tău e insuficient, eşti sărac din cauza gândurilor şi faptelor tale. Eşti sărac pentru că nu întreprinzi nimic, pentru că eşti comod şi leneş. Eşti sărac doar dacă renunţi la visele tale. Ai vrea să câştigi dar teama de a pierde este mai mare decât fericirea de a câştiga. “A fi lefter e o situaţie temporară dar a fi sărac e o situaţie veşnică” (Robert Kiyosaki).

Unii mai aşteaptă minuni. Pot să aştepte dar aşteaptă în zadar. Singura minune care o pot înfăptui e să-şi mişte fundul la treabă şi să-şi pună capul la contribuţie. Neuronii, ca şi muşchii, trebuie exersaţi. Dar minunile se întâmplă rar, aşa că plângăcioşii îşi merită soarta. Nu merită osteneala să-i scoţi din carapacea lor.

“Dacă te naşti sărac, nu e vine ta. Dar dacă mori sărac, atunci e vina ta!”, zicea Bill Gates.

Ca exerciţiu, înlocuiţi cuvântul “sărac” din textul de mai sus cu “neperformant”, sau “fără succes”, sau “ghinionist” sau alte asemenea cuvinte dar pentru ei concluzia va fi aceeaşi: teama de a pierde este mai mare decât fericirea de a câștiga.