15th Mar

O întâmplare la metrou sau frustrarea zilei

Se întâmplă ca uneori să nu găsim un loc pentru cea mică, la metrou, în drum spre şcoală. Avem de mers 4 staţii de metrou în fiecare dimineaţă, atunci când e aglomerat. Sara mea nu e mofturoasă şi nu se dă cu fundul de pământ dacă nu stă jos dar e încă mică, în clasa pregătitoare, şi mi se pare normal să stea jos.

La fel s-a întâmplat şi azi dimineaţă: nu am găsit vreun loc şi nimeni nu a avut amabilitatea să-i cedeze locul Sarei. Evident, mă aştept la amabilităţi de acest fel din partea celor care chiar o pot face. S-a întâmplat adesea să ni se cedeze un loc şi am multumit pentru asta de fiecare dată.

Azi dimineaţă, după ce am constatat că nu avem un loc pentru Sara, ne-am poziţionat undeva mai lângă uşă, iar Sara mea aproape s-a lipit de o fată în anii terminali de liceu sau la facultate, estimez eu, care stătea jos. Sara mea continua să o privească, atunci când fata se uita la ea indiferentă. Erau cam la aceeasi înălţime, fata stând jos, iar Sara în picioare şi o putea fixa cu uşurinţă.

Ghici ce? Fata n-a schiţat nici măcar că s-ar ridica deşi copilul numai nu i-a zis că vrea să stea jos. O fi fost obosită. O fi învăţat toată noaptea sau şi-a pierdut-o cumva. Ceilalţi din jur, dintre cei care stăteau jos, erau mai în vârstă şi de la ei nu aveam aşteptări dar de la fătuca asta…

Mai mult, la un moment dat şi-a scos smartphone-ul şi zapa pe Facebook. Căci e greu să faci lucrul ăsta în picioare, nu? Să stai pe Facebook si să butonezi cu o mână.

M-am abţinut cu greu să nu-i spun ceva şi oricum nu îmi plac conflictele şi scenele în public, în general, şi de data asta am preferat să tac. Am coborât plin de draci şi frustrat. Ce e mai nasol e că fata asta poate chiar crede că nu a greşit cu nimic (dacă nu-i spune nimeni…) şi că totul e ok. Poate o să afle atunci când o să aibă copii, la rândul ei, şi o să dea peste una ca ea.

Lucrul de care îmi pare rău e că nu am reuşit să-i fac o poză, să o pun aici, lângă rândurile astea, să pot ilustra povestea mea. O poză în care Sara mea se uită fix în ochii fetei fără să-i spună nimic, fără să-mi spună nimic.

Nu vă întreb dacă voi cedaţi locul în autobuz, tramvai sau metrou, pentru că ştiu că o faceţi. Întreb doar dacă eu am, oare, aşteptări prea mari de la tineretul din ziua de azi? Voi ce aţi fi făcut dacă eraţi în locul meu?

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te prin e-mail la postările mele de pe acest blog!

Comments (3)
  • I -as fi spus cu tupeu .

  • Buna ziua! Articolul tau m-a frustrat maxim! l-am citit pe facebook…si sunt mirata de ce idei iti trec prin cap.eu de cand ma stiu…am invatat ca locurile se cedeaza BATRANILOR, PERSOANELOR CU UN HANDICAP SAU MAMELOR GRAVIDE/CU BEBELUS IN BRATE( a se citi bebelus- nu copil de 4-5-6 ani luat in brate ostentativ doar pt a „cersi” loc pe scaun)…si nu contest..locul i se poate oferi oricui…oricine face ce si cum simte..dar de ce fetita de 5-6 ani e mai obosita decat eleva de liceu?de ce fetita ta avea mai mult drept decat orice alt tanar?Aaaa..era aglomeratie…dar nu era prinsa la mijloc sa nu poate respira..dupa cum povestesti era la o margine de aglomeratie…deci putea sa stea bine merci in picioare fara sa fixeze cu privirea oamenii pt ca acestia sa se simta sa-i cedeze locul…ori din pct meu de vedere…tu esti cel care nu stie sa-si educe copilul, tu esti cel care greseste inducandu-i ideea ca ar avea dreptul sa stea pe scaun doar pe ca e copil.Intrebi oamenii ce ar fi facut in locul tau..eu personal nu faceam nimic…..ii explicam copilului ca 4 statii ori 2 min per statie inseamna 8 minute in care nu se va intampla nimic daca nu sta jos…mai ales ca abia se sculase din pat,nu???!!!! Si pt cultura ta generala citestedespre bunele maniere in mijloacele de transport in comun pt a-i putea spune si fetitei tale mai departe.

    • Mulţumesc pentru recomandare. Probabil că nu ai copii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *