Două seturi de imagini mi-au rămas în minte după cutremurul din 4 martie 1977

Ziua de 4 martie poate suna obişnuit, ca oricare altă zi, pentru mulţi. Pe mine mă duce, în fiecare an, cu gândul la cel mai mare cutremur din România din ultimii mulţi ani, cel din 4 martie 1977. Desigur că or mai fi fost şi alte mai mari, însă eu cu ăsta am fost contemporan.

Aveam 4 ani, dar îmi amintesc frânturi din seara aia. S-a întâmplat cam pe la ora 21.00, dacă reţin bine (n-am verificat, probabil că scrie pe undeva ora şi cât a ţinut). Eram la Galaţi şi locuiam într-un apartament de 2 camere la etajul 2, într-un bloc cu 4 etaje.

Două seturi de imagini mi-au rămas în minte după cutremurul din 4 martie 1977. Primul set e cel din faţa blocului unde coborâserăm toţi, de la toate scările, care în pijamale, care în maiou, şi ne uitam hipnotizaţi către Combinatul Siderurgic – mai târziu aveam să aflu că exista pericolul ca fabrica de oxigen de la Combinat să explodeze, situaţie în care orasul Galaţi era, în cea mai mare proporţie, ras de pe suprafaţa pământului. Să mulţumim că acest lucru nu s-a întâmplat.

Al doilea set de imagini e cel din Bucureşti, unde am ajuns la câteva zile după producerea cutremurului. Eram în vizită la mătuşă-mea unde mergeam frecvent. Îmi amintesc blocurile turn sfărâmate şi poveştile de groază, unele dintre ele întâmplate unor oameni celebri, precum actorul Toma Caragiu, unul dintre cei care au murit la acel cutremur. Chiar dacă eram foarte mic, am simţit apăsarea aia din aer, plină de durere şi de groază.

Astea două imagini mi le aduc aminte invariabil, în fiecare an, de 4 martie. Mi-au rămas întipărite.

După 1977 au mai fost cutremure, nu la fel de mari, dar au avut la pachet sperieturile de rigoare. De fiecare dată le-am prins la bloc, iar acum, cel puţin din punctul ăsta de vedere, mă bucur că stau la casă şi mă bucur că ale mele fete nu au amintiri de genul celor pe care le am eu cu marele cutremur din 4 martie 1977. Oricum ar fi şi oriunde am sta, să ne ferească sfântul de unul din ăsta mare, acum, în vremurile astea.

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te prin e-mail la postările mele de pe acest blog!

Comments (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *