3rd Feb

De ce nu vor retailerii un Monitor al Prețurilor?

Pe vremea când lucram în vânzări, îmi doream să ştiu anumite preţuri de vânzare din magazine ale unor reţele diferite, în acelaşi timp sau măcar în aceeaşi zi. Nu se putea. Era practic imposibil. Preturile se modificau repede, în timp ce mă plimbam de la un magazin la altul şi îmi dadeam toate calculele peste cap.

retail129Mai apoi, când furnizam servicii de marketing pentru furnizori din retail, am avut posibilitatea să iau preţuri cam în acelaşi timp, din magazine diferite, dar si acestea se modificau relativ repede şi iar îmi dădea cu virgulă.

Apoi, au apărut magazinele online, ataşate unor reţele de magazine şi demersul de a compara anumite preţuri de la magazine din reţele diferite – plecând de la ideea că în online se practică aceleaşi preţuri ca în magazinele offline, cel puţin declarativ – era aproape de a se realiza.

Ei bine, trecând prin toate aceste etape, acum, în secolul tehnologiei pe care îl trăim, eu, consumatorul, să am disponibil un instrument online care îmi dă posibilitatea să verific în timp real preţurile de vânzare ale produselor care mă interesează, mi se pare – la primă vedere – uşor utopic.

Dar hai să vedem care sunt datele:

Consiliului Concurenţei anunţă la finalul anului trecut că, în martie 2015, va lansa proiectul pilot „Monitorul Preţurilor„, o platformă online care să afişeze săptămânal preţurile produselor care fac parte din coşul zilnic al populaţiei şi care ar putea duce la scăderea preţurilor ca urmare a creşterii concurenţei între magazine.

Asociaţia Marilor Reţele Comerciale din România (AMRCR) contestă utilitatea introducerii platformei online şi anunţă că nu va susţine proiectul. De ce? Pentru că:

– „copiază un model din Grecia, o alegere pe care o consideră total neinspirată, având în vedere că este o piaţă unde nu sunt prezente mari lanţuri comerciale internaţionale” – cu asta sunt de acord

– „modificările de preţ pot apărea cu o frecvenţă zilnică, iar în unele cazuri chiar de mai multe ori în aceeaşi zi, în funcţie de dinamica pieţei” – şi cu asta sunt de acord (tocmai am confirmat mai sus)

– „o gospodină din Titan, care nu navighează permanent pe internet şi are la dispoziţie doar mijloacele de transport în comun (altfel costul transportului ar putea depăşi avantajul preţului redus) pentru a se deplasa la un magazin din Chitila în timp util pentru a ‘prinde’ reducerea la mălai” – aici e o exagerare pentru a arăta mai bine un punct de vedere.

Acum să fim serioşi, nimeni – nu numai gospodinele casnice sau pensionare – nu va sta să compare şi să calculeze la virgulă preţurile din magazine cu lista de cumpăraturi într-o mână şi cu mouse-ul în alta. Parcă o şi văd pe gospodină administrând cu dibăcie nişte fişiere Excel în care fiecare sheet reprezintă câte o zi de cumpărături. Consiliul Concurenţei vorbeşte de o comparaţie săptămânală a preturilor (iar am subliniat), pentru a avea un ordin de mărime si consumatorul să aleagă magazinul şi în funcţie şi de preţ, componenta de proximitate (cât de aproape de casă este magazinul) continuând să fie importantă în decizia de cumpărare.

Lasaţi, măi dragă, consumatorul în pace, că nu el cel care decide şi ia lucrurile, ca de fiecare dată, aşa cum i le pregătesc alţii, fără să-l consulte. Nu el e cuiul lui Pepelea. Nu mai încercaţi, vă rog, să mutaţi atenţia.

Oful AMRC-ului şi a altor organisme este că nu au fost consultate, iar aici nu am ce să comentez pentru că nu cunosc cadrul legislativ al promulgării unui astfel de proiect, însa ştiu că instrumente similare care să asigure transparență pe lanţul comercializării produselor de la producător până la raftul magazinelor există pe alte pieţe din UE.

Dacă stau şi mă gândesc, retailerilor şi furnizorilor chiar le va fi de folos un astfel de instrument, în condiţiile în care au o politică comercială coerentă şi corectă, deci nu au nimic de ascuns. Eu cred ca aici e jocul si împotrivirea. Şi mă opresc aici cu motivele contra acestui proiect pentru că nu vreau chiar să intru în subiectul delicat al relaţiei retailer – furnizor, de care se ocupă – a, coincidenţă – tot Consiliul Concurenţei.

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te prin e-mail la postările mele de pe acest blog!

Comments (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *