Povestea Anei, cu un final inedit

Ana a avut ieri de imaginat şi compus la Limba Română o conversaţie între cele şapte stele surori ce reprezentau cele şapte culori: Roşu, Orange, Galben, Verde, Albastru, Indigo şi Violet. Iată ce a ieşit:

pensule

– Surată, mă duc să înverzesc pădurea, spuse una dintre stele.

– Vin să te ajut! Vezi copacii aceia din deal? Mă duc să-i împodobesc cu mici picăţele de orange, ce vor fi portocale coapte, răspunse alta.

– Să vă distraţi! Eu mă duc să pictez câmpia aceea în galben pentru că acolo va creşte grâul, răspunse alta.

– Ce frumos! Şi eu tot o câmpie voi picta, doar că în roşu, pentru că acolo vor creşte macii, spuse alta.

– Şi eu tot flori voi picta. O câmpie de liliaci. Aşa că voi face o câmpie violet, zise alta.

– Ce înseamnă flori fără fluturi, întrebă o altă stea?

– Te gândeşti la ceva anume, îi răspunseră celelalte?

– Da, pe unele petale ale florilor voi picta punctuleţe indigo care să semnifice fluturii.

În cele din urmă, retrasă, ultima dintre stele, care nu vorbise până atunci, oftă cu o voce tristă:

– Uff! Ce mult am eu de pictat…Pe lângă ape, râuri, cascade, mări şi oceane mai am de pictat şi cerul…

– Nu-i nimic, dragă surioară, îţi vom da o pensulă mai groasă, răspunseră celelalte râzând.

O pensulă mai groasă, auzi :))))

Foto

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te prin e-mail la postările mele de pe acest blog!

Comments (4)
  • Waaaaauuuuu!!!! Chiar singura a scris aceasta conversatie??? Este geniala! Merita publicata sau macar trimisa la un concurs de creatie literara!!! Mi-a placut foaaaarte mult!

    • Singură, da

  • Tot eu, ALINA!:-))) Am ramas setata pe Aina:-))))

  • Da, chiar singura a scris 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *