2nd Iul

Pentru unii nu ajung cele 90 de minute

Ultima etapă din optimi a fost cea a jocurilor decise după terminarea timpului regulamentar, în prelungiri, sau etapa jocurilor în care cele 90 de minute nu ajung pentru unii jucători mai nehotărâţi, aşa. Şi odată ajunşi în prelungiri, aceştia marchează, în mod halucinant, gol după gol.

Dacă ar putea şterge cineva cele 90 de minute, la ambele meciuri de ieri, nu cred că s-ar supăra cineva şi nu cred că şi-ar aduce cine aminte de ce (nu) s-a petrecut pe teren. Meciul începea, de fapt, de la 0-0, dar după cele 90 de minute. Eu aş propune să se scoată cele 90 de minute şi să se joace direct în prelungiri. Ar fi ceva economie de timp.

Argentina-Elveţia 0-0 (1-0)

Nici nu ştiu cum au trecut cele 90 de minute, chiar nu mi-a atras cu nimic atenţia partida în care juca, totuşi, marea echipă a Argentinei.

În timpul meciului întrebam şi eu lumea pe Twitter, dar mă întreba şi pe mine: „Voi ce vedeţi când vă uitaţi la Argentina-Elveţia?” Ceea ce vedeam eu era că cele două echipe au cam ucis fotbalul şi vor să ascundă treaba asta.

Cât chin pentru Argentina, câtă trudă şi ce dezamăgire…

Au venit prelungirile, cele două echipe s-au animat, iar Argentina a înscris, fără alte comentarii şi fără istorie. Argentina s-a calificat, iar Elveţia putea mult mai mult.

Belgia-SUA 0-0 (2-1) 

BelgiaDupă care a venit acest meci. Acelaşi scenariu, alţi actori. Aşteptau să treacă timpul, să între în prelungiri şi să dea drumul la câini. Nimic notabil în primele 90 de minute. Apoi, fără să se menajeze, parcă partida abia începuse odată cu fluierul de start din prima repriză de prelungiri, cele două echipe au început să joace fotbal.

Şi au început să apară fazele de poartă, suspansul, golul, golurile, ascunse foarte bine până atunci. Cele 30 şi ceva de minute ale prelungirilor au fost mult mai intense decât primele 90. Belgia marchează repede două goluri, aruncându-i pe americani într-o cursă nebună de urmărire, plină de suspans, aceştia reuşind până la final doar să reducă din diferenţă.

Mare e grădina lui World Cup şi mullţi îi sar gardul. De la meciul ăsta mă aşteptam cel mai puţin să mă ţină aşa de lipit de televizor. Îmi pare rău pentru americani care nu numai că nu s-au făcut de râs la acest turneu final dar chiar au lăsat o impresie bună.

Despre Belgia pot să spun că deşi s-au chinuit un pic cu americanii, vor fi o nucă foarte tare pentru debusolata echipă a Argentinei, iar cine va paria pe Belgia că va prinde semifinalele, s-ar putea să câştige potul cel mare.

Urmează două zile de pauză la World Cup, apoi vom avea:

Brazilia-Columbia şi Franţa-Germania (4 iulie)

Olanda-Costa Rica şi Argentina-Belgia (5 iulie)

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te prin e-mail la postările mele de pe acest blog!

Comments (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *