2nd Iul

Am dat un as, am câștigat un meci și am pierdut…#BloggersOpen14

Băi, a fost frumos la #BloggersOpen14, turneul de tenis pentru bloggeri, ediţia a doua, desfăşurat în week-end-ul trecut. Mi-am depăşit orice aşteptări legate de evoluţia mea, eu fiind un jucător prea rar prezent pe terenul de tenis şi pe orice teren de sport şi deţinător de kilograme în plus, suficient de multe.

În ciuda căldurii şi a „pauzei competiţionale” de vreo 6 ani, am ţinut prea bine racheta în mână şi m-am mişcat mai sprinten decât un rinocer printre gazelele cu care trebuia să joc, cu mici excepţii, toţi foarte tineri.

Şi ca să vedeţi cât de tineri sunt bloggerii care au participat la #BloggersOpen14, hai să vă spun o poveste, chiar de pe zgura de GM Tenis, gazda noastră din week-end-ul trecut. În timpul meciului demonstrativ, cel care a deschis turneul, stăteam pe margine cu fraţii mei bloggeri şi vorbeam şi noi de una, de alta.

La un moment dat am dat-o în fotbal, că na, e World Cup în desfăşurare şi am început eu să spun că cel mai tare Campionat Mondial de Fotbal a fost cel din Italia ’90, plecând de la imn – Notte Magiche – până la spectacol, organizare, stadioane, echipe, jucători, pofta de fotbal a românilor de după Revoluţie…

Când am văzut eu că nimeni nu spune nimic, m-am gândit „ce poveste frumoasă spun”, până când am fost întrerupt brusc de unul dintre ascultători: „- Păi, eu sunt născut în septembrie 1990…”. Un altul: „- Eu aveam 3 ani când a fost Campionatul Mondial din Italia”. Altul: ” – Eu aveam 4 ani”…şi tot aşa.

Atunci m-am oprit şi m-am scuzat 🙂

Revenind la tenis, spuneam că nu m-am făcut de râs. Am dat un as, am câştigat un meci şi am pierdut altele 2 sau 3…dar cine a stat să le mai numere? Am avut febră, mi-a trecut şi acum chiar mi-am dschis apetitul pentru tenis.

Nenea Toma, stai liniştit, că nu aştept ediţia următoare de Bloggers Open să mai joc tenis. Cu siguranţă o să mă antrenez până atunci. Mulţumesc că te-ai gândit la noi şi că ne-ai convocat la acest turneu de Grand Slam, inclusiv rinoceri zgubilitici ca mine.

Dar cum o poveste fără poze nu e una întreagă, aştern aici câteva, unele dintre ele realizate cu simpaticul Samsung K Zoom:

bo1

bo2

bo3

bo4

bo6

bo7

bo8

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te prin e-mail la postările mele de pe acest blog!

Comments (1)
  • […] (am ridicat o spranceana in mod firesc). In meciul 3 imi refaceam moralul (6-0) cu entuziastul Claudiu Ciobanu care clar poate mai mult daca nu i-ar lipsi ce-mi lipseste si mie: antrenamentul. In ultimul meci […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *