Ieri am fost cu capul în nori

La propriu.

Am urcat pe una dintre cele mai înalte clădiri din Bucureşti, pe Crystal Tower, singura clădire de birouri din România care dispune de heliport, la lansarea în România a celui mai nou DSLR de la Canon, EOS 1200D.

Recunosc că abia acum am intrat pe nişa electro, IT&C şi multimedia şi sunt în curs de învăţare, aşa că dacă cineva doreşte să afle caracteristicile tehnice şi alte detalii ale noului Canon EOS 1200D (inclusiv ale celorlalte opt echipamente Canon lansate ieri), o poate face aici.

Mai departe, o să las detaliile tehnice şi o să vă povestesc despre una dintre cele mai spectaculoase lansări de produs la care am participat vreodată.

Puţin după ora 16.00 am urcat cu liftul la etajul 15 al Crystal Tower. Lift din acela exterior. Şi m-am lipit de geam, cu gândul să admir de la înălţime peisajul ce va să vină în faţa mea. Ei bine, mereu am porniri din astea să sar cu paraşuta, să zbor cu avionul, să urc în Turnul Eiffel, să merg cu telecabina dar de fiecare dată când sunt sus, mi se taie genunchii. Da, am rău de înălţime. Pe parcurs, mă obişnuiesc dar la început e de groază.

Revenind la liftul care urca şi nu se mai oprea (parcă erau doar 15 etaje, la naiba), am început să mă depărtez uşor-uşor de geam, retrâgându-mă discret, printre oameni, în partea opusă. Mi-era şi jenă. Dar ceva mă împingea foarte tare şi mă depărta de geam. Parcă aveam şi ochii închişi.

Ok. Am ajuns sus. Mi-am revenit. Am făcut poze de la toate geamurile. Frumos Bucureştiul de sus, de tot. Începe evenimentul, iar după puţin timp aflu că trebuie să ieşim pe heliport să întâmpinăm un invitat special. Ouch! Am ieşit afară şi pe scările exterioare iar m-a luat. M-am ţinut bine de toate balustradele, cât mai departe de marginea clădirii. Nu mi se putea întâmpla nimic dar era ceva incontrolabil. Oricum, mi-am revenit şi am aşteptat cuminte elicopterul.

Care a venit. Nu ne-a luat pe sus cu perna de aer creată dar a făcut un zgomot infernal:

httpv://youtu.be/3pDY7RKSrjI

(Deşi nu pare, elicea se învârtea, să ştiţi)

După ce s-a oprit infernul de decibeli, am urcat sus, pe heliport. Am trecut prin aceleaşi stări şi m-am poziţionat cât mai spre centrul heliportului, lângă elicopter, departe de marginea clădirii. Vorba cuiva de pe Facebook, semăna cu un pantof. Nu mă pricep dar cred că era un model destul de nou. Iar piloţii erau foarte tineri. În spatele lor, erau patru locuri foarte confortabile, ascunse de nişte geamuri fumurii.

Frumoasă experienţă. Am aflat că în primăvară vor începe şi zborurile de agrement deasupra Bucureştiului, la un cost de câteva sute de euro ora de zbor. Nu zic că-i puţin dar trebuie să fie tare interesant.

Ca idee, invitatul special, proaspăt aterizat cu elicopterul, era noul Canon, ascuns într-o valiză şi închis cu un lacăt special. Am primit toţi câte o cheie, iar cel căruia i se potrivea cheia şi deschidea valiza, era primul posesor din România a noii camere digitale Canon EOS 1200D. A câştigat o tipă de la ZF. La naiba 🙂

Am făcut şi câteva poze cu telefonul. Bunuţe, în condiţiile date, printre jdemii de DSLR-uri cu obiective care mai de care şi cu caracteristici dintre cele mai sofisticate.

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te prin e-mail la postările mele de pe acest blog!

Comments (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *