Copiii au nevoie să fie iubiți fără vreun motiv anume

Ce urmează nu sunt neapărat lucruri pe care nu le ştiam, ci mai degrabă lucruri pe care le recunoaştem mai greu că le facem.

Punct de plecare:

Care este diferenţa dintre parentingul condiţionat şi cel necondiţionat?

Alfie Kohn: „Porneşte de la premiza că nu este de ajuns să-ţi iubeşti copilul. Contează felul în care se manifestă această iubire.

Există o diferenţă între a-ţi iubi copilul pentru ceea ce este şi a-l iubi pentru ceea ce face. Când îl iubim pentru ceea ce face, îl iubim condiţionat sau, cum se spune, iubirea noastră este consecinţa a ceva. Copilul trebuie să câştige atenţia şi aprobarea părinţilor.

Psihologic, asta poate fi foarte distructiv, chiar dacă e tipul de parenting recomandat de mulţi specialişti, cu scopul de a controla mai bine copiii. Însă copiii au, de fapt, nevoie să fie iubiţi fără vreun motiv anume. Să fie iubiţi aşa cum sunt, chiar şi când greşesc sau au eşecuri.”

Asta este o mostră dintr-o emisiune a TVR-ului, „Garantat 100%” a lui Cătălin Ştefănescu, ce l-a avut ca invitat pe Alfie Kohn, scriitor şi conferenţiar american în probleme de educaţie generală şi parentală, care aduce argumente puternice în favoarea creşterii copiilor într-o nouă paradigmă ce exclude pedeapsa sau condiţionarea.

Realitate:

E o educaţie arhi cunoscută în care am crescut cu toţii, chiar dacă suntem tineri mai de demult sau tineri de acum, o educaţie care are la bază pixul roşu pe caietele de şcoală, subliniind ce ai greşit, bazată pe pedeapsă, fie că vorbim de note sau calificative mici sau chiar de pedepse fizice, şi nu pe încurajarea calităţilor şi înclinaţiile copiilor. Sună cunoscut, nu?

Una dintre cele mai bune abordări rămâne aprecierea. Când un copil creşte fiind apreciat, va creşte încrezător în sine însuşi.

„Dacă trimiţi copilul în camera lui, dacă îi iei jucăriile, dacă ţipi la el, dacă îl umileşti şi îl loveşti, faci doar să îi arăţi cine este şeful! Copiii trataţi astfel nu se vor întreba ce fel de om vor dori să devină în viaţă, ci se vor gândi doar la strategii de a nu fi prinşi” (Alfie Kohn).

Invitaţie:

Întreg interviul aici. Merită urmărit.

Concluziile le trageţi singuri.

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te prin e-mail la postările mele de pe acest blog!

Comments (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *