Da, ea este Sara

SaraSeara obişnuiesc să culc fetele şi să le citesc o poveste. Mai întâi spunem rugăciunile – fiecare are partea lui, apoi mulţumirile – suntem recunoscători pentru tot ce avem şi pentru cea ce suntem, iar la final le spun o poveste sau două, pe parcursul căreia ale mele adorm, de cele mai multe ori.

Aseară, după câteva glume între noi, Ana (9 ani) s-a supărat că cică râdem de ea. Era şi cam târziu şi devine irascibilă dacă nu se culcă la timp.

Sara (5 ani), îi răspunde Anei, ca un om mare: „noi glumim dar totuşi ne iubim!” Atât!

Da, ea este Sara 🙂

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te prin e-mail la postările mele de pe acest blog!

Comments (1)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *