Aho, aho copii și frați…

Pluguşor, clopoţei, buhai, tendon, artificii, portocale…vă mai amintiţi? Cei tineri mai de demult cu siguranţă îşi mai amintesc. Astea erau ingredientele ultimei zile din an, ziua în care, copil fiind, mergeam cu pluguşorul cu cei mai mari ca mine. Din bloc în bloc, din casă-n casă, din uşă-n uşă.

Nu mai simţeam că ne îngheţau picioarele sau că ne udam ghetuţele prin zăpada care se topea. Aveam o „zonă” de acoperit şi nu ne putea opri nimic. „Primiţi cu plugul?” Şi lumea ne primea cu bucurie.

Aho, aho copii şi fraţi

Lângă boi v-alăturaţi

Şi Cuvântul mi-ascultaţi…

Mai erau câteva variante dar ăsta era începutul pluguşorului în fiecare an. Revin la arsenalul pe care îl desfăşuram în ziua de revelion. Clopoţelul meu era un clopot, de-a dreptul, foarte zgomotos. Nu mai ştiu de unde îl aveam dar eram invidiat de toţi copiii pentru clopoţeala pe care o făcea 🙂

Buhaiul nu era în dotarea mea. Mai ştiţi cum arăta un buhai? Era un fel de găleată, un cilindru care la un capăt avea nu ştiu ce păr de cal de care trăgeai şi făcea un zgomot grav, ca de contrabas. Am cam uitat procesul tehnologic al unui buhai. Aaaa…şi mirosea a borş. Nu putea să tragi de coada aia dacă nu te dădeai cu borş pe mâini, să alunece.

Cu tendonul e o poveste lungă. Nu aveam voie să umblu cu aşa ceva. Era periculos. Chiar era. O doză de tractor, un tub de plastic, un cui mare îndoit, un elastic dur şi chibrite, multe chibrite. Pare simplu de construit dar nu e chiar aşa. Lucram la el săptămâni întregi, mai ales că o făceam şi pe ascuns. Tendonul ţine loc, probabil, petardelor de azi. Făcea un zgomot teribil.

Artificiile. Ei, artificiile alea comuniste nu se aprindeau nici puse pe aragaz. Îngheţau, le mai scăpam prin zăpadă şi erau proaste oricum. Dar ne făceam treaba cu ele.

Eu îmi amintesc că se făcea un adevărat show. Pluguşorul era spus tare, fiecare avea câte o strofă, două, iar efectele erau de mare excepţie. Chiar o făceam din suflet. Primeam portocale, nuci, plăcinte, cozonac, suc, vin şi altele dar primeam şi bani.

Nu o să zic că azi e altfel, că îţi sună la uşă câte unii şi nu înţelegi nimic din frământarea lor, că vin cu pluguşorul pe la Crăciun şi cu sorcova de Revelion. Nu, nu zic. Mai bine ne bucurăm în linişte de Sărbătorile ce va să vină.

Sărbători Fericite şi să cloploţiţi bine! 🙂

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te prin e-mail la postările mele de pe acest blog!

Comments (4)
  • nici viitorul nu e mai e ce a fost …

  • Ce vremuri, aveam o talanga de toata strada venea la noi sa mergem cu plugusorul. Acum probabil tinerii merg cu plugusorul online. Sarbatori Fericite!

  • Merci, Mircea. La fel şi ţie! 🙂

  • Daca ti-as spune ca am lacrimat un pic…probabil ai zice ca sunt prea batrana…dar chiar m-am revazut si…ai dreptate, nimic nu mai e la fel. Nici nu stiu daca a fost vreodata in coltul acesta de tara asa cum era acolo.
    Multumesc mult ca mi-ai amintit ce copilarie frumoasa am avut

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.