Mi-e foarte greu să descriu ce am văzut la Disneyland şi să fiu suficient de expresiv. Nici nu ştiu cu ce să încep. Totul e fabulos. Păi, nici nu are cum să fie altfel la cât costă biletul :D Nu, serios acum, merită odată în viaţă să ajungi aici. Sunt păreri şi păreri: se stă mult la coadă, e scump, nu are tiribombe cu adrenalină, e prea pentru copii etc. sau păreri ca cea de mai jos.

Bun. La intrare Am beneficiat de o reducere (reducere pentru grupuri) pentru ne-am lipit de grupul copiilor de la Dance World, care participau la Cupa Mondială de Dans, printre organizatori regăsindu-se chiar Disneyland Paris, după care, noi ăştia mari, ne-am separat de ei şi am plecat în marea aventură.

Mai întâi am luat trenuleţul ce înconjoară parcul cu gândul de a ne face o imagine de ansamblu. Am crezut c-o să ne ia vreo oră, dar de unde? În 20 de minute am dat o tură completă şi am coborât la un fel de teatru de vară unde era în desfăşurare un spectacol de dans şi acrobaţii. Ne-am mai plimbat un pic după care am trecut la chestii mai “hard”: trenuleţe, roll-coastere şi rachete cu mai multă sau mai puţină adrenalină.

Castelul central parcă e desenat şi rupt din poveştile copilăriei noastre. E simbolul parcului. Lângă el chiar că ai senzaţia aia că eşti într-o lume de basm. Am prins şi spectacolul lui Micky Mouse, Mini, Donald, Daisy, Gufy şi Pluto. E păcat să ajungi la Disneyland şi să nu-i vezi.

Cred că am făcut câţiva kilometri buni prin parc pentru că la final abia îmi mai târâiam picioarele şi nu vedeam decât ieşirea :) . Merită să revenim la Disneyland. Sara, fătuca mea cea mică, merită să vadă aşa ceva. Pentru ea, în special, promit că o să revin.

Vă las cu câteva poze. A bientot!

PS. A se observa că i-am luat şi pe nebunii din DreamTeamRO cu mine la Disneyland :D

De citit din aceeaşi serie: Aproape o lună offline, Tronsonul București – Paprika Csarda, 1.400 km într-o singură zi, Serris – un orășel care mi-a rămas în suflet şi Aux Champs Elysées.